Shakespeare neguțătorul din Veneția

In Venetia traia un evreu pe nume Shylock, un camatar care adunase o avere uriasa imprumutand cu dobanzi mari. Satutul lui este bine definit inca din prima sa replica: Adversarul sau in aceasta profesie, Antonio, il uraste nespus de mult. Ura lui Antonio se bazeaza atat pe rivalitate profesionala cat si pe originile evreiesti ale lui Shylock, unele aspecte fiind notate de acesta: La randul sau, Shylock, nutrea o ura la fel de puternica impotriva lui Antonio. De cate ori se intalneau in Rialto unde isi tineau tarabele zarafii, Antonio ii aducea diverse mustrari.

Signior Antonio, many time and oft In the Rialto you have rated me About the monies and my usances.

Still I have borne it with a patient shrug (For suffrance is the badge of our tribe). You call me a mis-believer, cut-throat dog, And spet on my Jewish gaberdine. You that did void your rheum upon my beard, And foot me as you would spurn a stranger cur Over your threshold (I, iii, 106-119) Este important de observat cum Antonio nu reneaga aceasta versiune si raspunde cu amenintari, el jura ca: I am as like to call thee so again, / To spet on thee, to spurn thee too (I, iii, 130-31) Bassanio, un nobil venetian care, avand o mica mostenire aproape isi secase putina-i avere cheltuind cu prea multa risipa fata de mijloacele sale modeste, veni intr-o zi la Antonio, prietenul sau, si ii spuse ca vrea sa isi sporeasca averea prin casatoria cu o tanara bogata, pe care o iubea si al carei tata, mort de putina vreme, o lasase singura mostenitoare a unei mari averi. Neavand bani pentru a se imbraca in straie alese, cum se potrivea iubitului unei mostenitoare atat de bogate, il ruga pe Antonio sa ii imprumute trei mii de ducati.

Se intampla ca Antonio sa nu aiba bani ca sa isi imprumute prietenul, dar cum astepta sa-i soseasca in curand cateva corabii incarcate cu marfuri se duse cu Bassanio la Shylock si imprumuta de la el. Contractul dintre cei doi inamici nu prevedea nici o dobanda, dar, daca Antonio nu putea restitui suma pana la o anumita data, va rascumpara banii cu o livra din carnea lui.

Bassanio, obtinand astfel banii, datorita prietenului care isi primejduise viata pentru el, porni la drum, insotit de un prieten, Gratiano, inspre Belmont, unde locuia frumoasa Portia. Aceasta socotindu-se suficient de bogata, nu cauta avere la sotul ei. Astfel ca in curand ea accepta sa se casatoreasca si-i daruieste lui Bassanio un inel in semnul dragostei ei, de care el jura ca nu se va desparti niciodata.

Gratiano o indragi pe Nerissa, camerista si hotarara de a se cunune si ei tot in ziua nuntii lui Bassanio cu Portia. Fericirea indragostitilor fu tulburata de vestea ca Antonio isi pierduse corabiile si totusi trebuia sa plateasca datoria. Bassanio trebui sa recunoasca adevarul, nu doar ca vine fara nimic, ci vine cu o datorie. Portia il intelege si plina de compasiune il trimite in Venetia sa il salveze pe Antonio chiar de ar fi sa plateasca de ...