Sărmanul Dionis trăsături romantice

Nuvela este o specie a genului epic in proza, de intindere medie, avand un singur fir epic, un conflict riguros construit si personaje centrale bine reliefate.

Publicata in revista Convorbiri literare in 1873, Sarmanul Dionis este o nuvela filosofica si romantica.

Personajul principal este un personaj romantic, este un om neobisnuit, pus in imprejurari neobisnuite. Dionis este prototipul omului de geniu, asemeni lui Hyperion din Luceafarul care traieste in lume dar de fapt in afara ei. El este caracterizat pe principiul antitezei, contradictia dintre profesie si preocupari, preocupari si conditiile materiale. In titlu se evidentiaza contradictia dintre spirit si trup. Sarman reprezentand nefericirea personajului si imposibilitatea atingerii idealului.

Actiunea incepe intr-o seara umeda de toamna, in Bucurestiul secolului al XIX-lea. Prin ploaia deasa, un tanar de 18 ani strabatea strazile noroioase, in timp ce mintea ii era framantata de mari intrebari filosofice. Tanarul, pe nume Dionis, era un copist sarac si singur pe lume, preocupat, asemenea lui Faust, de problema cunoasterii adevarului absolute. Pornind de la Kant, Dionis considera ca lumea nu este decat un vis, iar timpul nu exista in mod obiectiv, ci numai in constiinta fiecaruia dintre noi: in fapta, lumea-I visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu, ele sunt numai in sufletul nostru. Trecut si viitor e in sufletul meu, ca padurea intr-un sambure de ghinda si infinitul asemenea, ca reflectarea cerului instelat intr-un strop de roua. Din acesta meditatie se naste intrebarea: daca trecutul si viitorul exista numai in sufletul nostru, nu s-ar putea transpune omul in alta perioada de timp? Acestea sunt gandurile lui Dionis in timpul drumului spre casa, in acea seara ploioasa de toamna. Observam astfel un element al esteticii romantice: aspiratia spre cunoastere a eroului.

Dupa un scurt popas la cafenea, Dionis ajunge, dupa miezul noptii, in camera lui saraca, aceasta fiind un decor romantic, incercand sa descifreze, la lumina unei lumanari, literele unei carti caudate, pe care o cumparase de la anticarul Riven. Atras de sunetele unui pian, tanarul priveste pe fereastra. In lumina lunii, chipul celei care canta i se pare a fi acela al unui inger si se indragosteste.

Trezindu-se din reverie, Dionis realizeaza un act de magie, punand degetul in centrul unui paienjenis de linii rosii de pe o fila a cartii; imediat se simte tras inapoi, pe firul timpului, pana in vremea lui Alexandru cel Bun. Acum, el este calugarul Dan care adormise pe un camp si visase ca este Dionis. Din existenta anterioara pastrase cartea de astrologie si preocuparile de magie luand lectii cu invatatul profesor Ruben. Dan o iubeste pe Maria, fiica spatarului Tudor Mesteacan, dragostea devenind un impuls in aventura demiurgica pe care o va trai.

Refuzul realului si refugiul intr-un alt timp, magia si visul constituie o alta serie de motive romantice.

Daca prima treapta ...