Romeo Și Julieta

Bogatii Capuleti si Montague erau cele mai de seama familii din Verona.

Intre aceste familii dainuia insa o veche vrajba, care atin sese asemenea culmi si era pana-ntr-atata de inversunata, incat se in tindea asupra celor mai departate rubedenii, asupra insotitorilor, slujitorilor si sprijinitorilor ambelor parti. Asa de departe mergea aceasta dusmanie, ca un slujitor de-al casei Montague nu putea da peste vreun slujitor al casei Capuletilor, nici vreun slujitor al Capu-letilor sa se nimereasca in calea unui slujitor al familiei Montague, fara ca intre ei sa nu aiba loc un schimb de cuvinte grele. Cateodata se ajungea si la varsare de sange, iar adesea, unor asemenea intalniri intamplatoare le urmau incaierari, care tulburau fericita tihna ce domnea pe strazile Veronei.

Batranul nobil Capulet dadu o mare petrecere, la care fura pof tite multe doamne frumoase si multi oaspeti nobili. Toate frumuse tile admirate ale Veronei erau de fata. Si oricine era bine venit, nu mai sa nu fi fost din neamul Montague. La aceasta serbare a Capule tilor se afla si Rosalina, iubita lui Romeo - fiul batranului nobil Montague. Si cu toate ca era primejdios pentru un Montague sa fie vazut in adunarea aceea, totusi Benvolio - un prieten de-al lui Romeo -il convinse pe tanarul gentilom sa se duca la aceasta petrecere, sub ocrotirea unei masti, ca sa o poata vedea pe Rosalina lui si, punand-o alaturi de cateva din frumusetile de seama ale Veronei, sa inceapa a-si da seama (cum spunea dansul) ca lebada lui este doar o cioara. Romeo nu prea avea incredere in cuvintele lui Benvolio; totusi, de dragul Rosalinei, se hotari sa se duca. Caci Romeo era un indragos tit sincer si patimas, in stare sa-si piarda somnul din pricina iubirii si sa fuga de lume ca sa fie singur, cu gandul numai la Rosalina, care-1 dispretuia si nu-i rasplatea dragostea nici cu cel mai umil semn de bunavointa. Benvolio dorea sa-si vindece prietenul de aceasta dra goste, aratandu-i sumedenia de femei, de tot soiul, si ducandu-1 in lume. Asadar, tanarul Romeo, cu Benvolio si cu prietenul lor Mercu-tio se dusera mascati la aceasta petrecere a Capuletilor. Batranul Ca pulet le ura bun venit si le spuse ca doamnele, ale caror picioare erau nevatamate de bataturi, aveau sa dantuiasca cu ei. Si batranul se arata cu inima usoara si voioasa, spunand ca si el purtase masca in tineretea lui si ca indrugase in soapta multe povesti la urechea unor doamne tinere. Cand pornira a dantui, Romeo ramase deodata pi ronit locului de frumusetea fara seaman a unei fete care dansa si ea. I se parea ca ea invata tortele sa arda cu stralucire si ca frumusetea ei scanteiaza in noapte ca un giuvaier bogat, purtat de un harap. O frumusete prea pretioasa pentru a fi folosita, prea mareata pentru acest pamant! Parca era o porumbita alba ca neaua, printre niste ciori (cum spunea el), cu atat intrecea in frumusete si desavarsire pe doamnele din juru-i. In vreme ce rostea aceste laude, fu auzit de Tybalt - un nepot de-al ...