Românul tradițional - Baltagul

ROMANUL - este o specie a genului epic în proză, cu o structură narativă amplă, dar unitară, cu un număr mare de personaje și a cărui acțiune se desfășoară în planuri paralele.

Romanul cunoaște o mare varietate de forme și combină nuclee narative distincte, prezentând evoluția unor personaje individuale sau colective.

Romanul TRADIȚIONAL evidențiază originalitatea noastră națională prin interesul pentru social, istorie și natură și prin atenția acordată miturilor, datinilor, folclorului. În ceea ce privește tehnica narativă, romanul tradițional respectă convenția naratorului omniscient și a textului accesibil.

BALTAGUL

de MIHAIL SADOVEANU

Contextul literar. Romanul a fost publicat în anul 1930. Încadrarea lui într-o tipologie a pus probleme încă de la început deoarece cuprinde atât elemente realiste cât și romantice.

Încadrarea într-o specie / categorie. Baltagul este un roman polimorf,realist și simbolic în același timp. Se încadrează într-un tip aparte de realism, și anume realismul mitic . Ca tehnică narativă, păstrează convenția naratorului omniscient, fiind un roman obiectiv.

Titlul are dublă semnificație : baltagul, toporul cu două tăișuri, este atât arma crimei cu ajutorul căreia a fost ucis Nechifor, cât și instrumentul actului justițiar, prin care Gheorghiță face dreptate.

Tema romanului se referă la drumul parcurs de Vitoria Lipan pentru aflarea adevărului despre moartea soțului ei, urmat de săvârșirea dreptății prin pedepsirea vinovaților. Se regăsesc și alte teme sadoveniene : natura, iubirea, viața pastorală, călătoria. În același timp, romanul prezintă monografia satului moldovenesc de la munte, cu obiceiurile legate de transhumanță și de alte evenimente importante din lumea satului : ritualurile de nuntă, botez și inmormântare.

Subiectul

Acțiunea debutează cu imaginea Vitoriei Lipan care își amintește de povestea pe care o spunea Nechifor Lipan la petreceri. Femeia este îngrijorată de întârzierea soțului care plecase cu oile la munte. Simte că s-a întâmplat ceva rău deoarece i se oferă mai multe “semne”. Tragedia este anunțată de schimbarea stării naturii : Vitoriei i se pare că brazii sunt mai negri decât de obicei, vremea se tulbură, , iarna vine mai repede. Un alt element care confirmă moartea lui Nechifor este visul în care îl “ vede” călare, cu spatele întors către ea, trecând o revărsare de ape. Semnele viitoarei călătorii vin și din partea naturii : “Cocoșul dă semn de plecare”.

Timpul derulării acțiunii este vag precizat, prin repere temporale : “aproape de Sf. Andrei”, “în Postul Mare”,” 10 Martie”. Spatiul în care se desfășoară acțiunea este, la început, satul Măgura Tarcăului. Fiind un roman realist, pentru a sublinia veridicitatea, autorul introduce toponime care există pe hartă. De asemenea, acțiunea romanului se desfășoară cronologic, urmărind momentele subiectului.

Intriga cuprinde frământările personajului principal, dar și pregătirile pe care le face pentru călătorie. Pe plan social, se conturează monografia unui sat de munte, unde tradiția nu permite abateri de la legile nescrise. În viața acestei societăți arhaice, biserica și practica magică coexistă. Înaintea plecării, Vitoria se supune unui ritual de purificare : ține post negru douăsprezece vineri, merge împreună cu fiul ei la biserică pentru a se închina la sfânta Ana, vinde lucruri pentru a face rost de bani de drum, merge la Piatra- Neamț să consulte autoritățile, sfințește baltagul care-i va aparține lui Gheorghiță.

Desfășurarea acțiunii prezintă călătoria Vitoriei și a fiului ei, Gheorghiță. Această călătorie în căutarea adevărului începe în luna martie și străbate invers linia transhumanței.Căutarea adevărului este asocită cu motivul labirintului . Parcurgerea acestui drum are diferite semnificații. Vitoria reconstituie traseul și evenimentele care au dus la moartea bărbatului ei, ceea ce simbolizează o dublă aventură : a cunoașterii lumii și a cunoașterii de sine. Pentru Gheorghiță, călătoria are rolul unei inițieri, romanul căpătând un caracter de bildungsroman. Primul semn legat de trecerea lui Nechifor Lipan pe acel traseu apare la Bicaz, unde hangiul Donea își amintește de acesta. La Vatra- Dornei ciobanul cumpărase , în noiembrie, trei sute de oi. Odată cu această achiziție, în mărturiile oamenilor apar trei ciobani. Chipul unuia rămâne în amintire, deoarece are buza despicată, detaliu ce semnalizează natura malefică a personajului. La hanul din Broșteni aflăm că ciobanii au trecut pe acolo. Urma lor este regăsită la Borca, apoi la Sabasa. Este foarte important că, în această călătorie, ei asistă la un botez și la o nuntă, ceea ce îi dă de gândit Vitoriei și anticipează ritualul de înmormântare din final.