Religiozitatea Mioriței

Pentru romani, Miorita e aproape ca o religie.

Textul ei se invata si se analizeaza la scoala, de aceea poate fi reprodus, murmurat, inganat (integral sau fragmentar) de orice ro man. Este o dimensiune spirituala. Face parte din cultura populara autohtona. Dar Miorita nu poate defini si sustine tot ceea ce in seamna spiritualitate romaneasca. E reperul unor credinte ancestrale, dar nu suma lor. Mio rita e mai degraba o rugaciune izvorata dintr-o religie straveche intemeiata pe un cod de legi al naturii.

E evident faptul ca inainte vreme oamenii de pe aceste meleaguri simteau altfel mersul lumii; mai firesc, mai natural. Intelegeau fenomenele si legile naturii in succesiunea lor fireasca. Nu se impotriveau, ci se armonizau cu ele, se supuneau lor, sesizand ca viata lor e mai tihnita si mai ferita de neprevazut. Rostul lumii se intemeia, printre altele, pe o invariabila lege a ciclicitatii: succesiunea zi-noapte, succesiunea anotimpurilor, a rotatiilor constelatiilor solare, a nasterii si mortii, a tineretii si batranetii, a generatiilor. Deacea era usor sa gandesti in viitor, sa prevezi anumite lucruri si fenomene ce aveau sa se intample. O filosofie populara simpla si naturala, lipsita de dogme si doctrine, dar din care nu lipsea ideea de lege suprafireasca, adica lege divina. Privit din acest unghi, episodul testamentar din Miorita ne dezarmeaza: Pastorul prefigureaza, stie, cunoaste ce avea sa se intample cu el, cu trupul si sufletul sau, de indata ce va muri. Nici una din celebrele lui dispozitii nu sunt solicitari gratuite. Etnografia pastorala de pe un anumit etaj cultural le revendica fara exceptie (fapt demonstrabil). In viata fiind, el isi descrie cu lux de amanunte postexistenta.

Ar fi nimerit sa corelam acest aspect cu achizitiile valoroase ale lui M. Eliade care descriu acelasi strat mental al oamenilor din societatea traditionala. Intre cele trei momente ale tainei initierii, nasterea, moartea si regenerarea (re-nasterea) persista credinta ca nu exista nici o ruptura. La varsta pubertatii, adolescentii erau supusi unor probe care culminau cu moartea initiatica si renasterea. Aceste repetitii generale ale mortii fizice au intotdeauna o valenta cosmogonica. Repetarea cosmogoniei, a nasterii, a mortii si a regenerarii, dau certitudinea lucrurilor bine facute si a firescului. O liturghie profana, autohtona. Asa cum stim din izvoarele scrise, legile naturii erau comune tuturor popoarelor trace ce vietuiau in intreg spatiul sud-est european. Politeismul greco-latin propagat de armata romana a razletit vechea religie.

Al treilea strat de credinte religioase, monoteismul crestin, incepea deja sa inmugureasca. Si inainte ca noul cler sa institutionalizeze religia importata din Orientul Mijlociu, in acelasi spatiu sud-est european functiona un crestinism de factura cosmica. Acesta nu era alt ceva decat o simbioza dintre credintele religioase autohtone, cosmice prin excelenta, si dogmele noii religii. ...