Psalmul De Taină

O alta poezie patrunsa de fiorul religios este Psalmul de taina, insa aceasta se deosebeste de Mihniri prin faptul ca nu vulgarizeaza iubirea, femeia, prezentand-o insa ca pe o forma de epifanie, care este, insa, a unui sacru fals! , psalmistul erotic rasturnand cultul in blasfemie . Poezia pare a fi consecinta acelei rupturi sau indepartari a iubitei, ruptura pe care barbatul-poet mai mult o doreste decat o respinge (cf. si Melancolie, De-abia plecasesi), iar aceasta ruptura se dovedeste constructiva sub raport estetic (Ibidem, pag. 58). Tonalitatea este diferita fata de cele precedente, Tonului elegiac al poemelor iubirii moarte inainte de a se naste substituindu-i-se tonul odei in invocatia iubitei (Nicolae Balota, op. cit. , pag. 138). In aceasta oda, lauda se curma brusc, preschimbindu-se in contrariul ei, in invectiva (Ibidem). Insa, odata produsa ruptura, poetul porneste o adevarata diatriba impotriva femeii, asa cum se intampla si in poemul de fata, care se constituie intr-o reala capodopera a liricii sale erotice, dupa propria-i marturisire: poate cea mai buna poezie a mea de pina atunci! . Cu toate acestea, poezia a fost respinsa de o revista, cu doi ani inainte de a fi publicata. Iar tu, aceea de-altadata, care-ai intins in mine ceata, revin-o doar o clipa-n viata, caci esti in mine neuitata; apari din lumea ta, te chem ! apari subt negrul meu tavan, caci voi : cu glas de uragan sa te blestem.

Este foarte probabil ca, in biografia poetului, sa fie un moment pe care nu si l-ar mai dori repetat : copilaria. Dealtfel, chiar singur poetul a declarat ca e singura perioada pe care nu ar mai dori sa o retraiasca. Insasi debutul sau, cu poezia Tatalui meu, sta sub semnul acestei experiente familiale, copilul fiind lipsit de obisnuita dragoste parinteasca. In ceea ce o priveste pe mama sa, lucrurile stau mai bine, poetul marturisindu-si in Icoane de lemn regretul de a o fi parasit : Mi-aduc aminte, ca un inceput al vietii mele noi, pragul casei, cu mama-n prag, imbratisata ; lacrimile ei, in care cadeau mute lacrimile mele.

Nu voi putea niciodata sa ma lamuresc cum am parasit-o. Iubita este investita cu doua rosturi : si mama si iubita. Nascut de mama, poetul nazuieste sa renasca prin iubita. Cea dintii i-a dat viata, facindu-l om ; cea de-a doua poate sa-i dea har, facindu-l poet! . Femeia l-a acaparat total pe barbat, ca o mireasma ce se raspandeste rapid in toate ungherele, idee redata printr-o comparatie de o rara forta sugestiva, exprimand rapiditatea cu care s-a desfasurat procesul cuceririi barbatului, dar si atotcuprinderea : Femeie raspindita-n mine Ca o mireasma-ntr-o padure.

Prezenta femeii este agresiva, resimtita dureros de poet, si pentru lunga durata: Infipta-n trunchiul meu : sacure In doua versuri succesive apar doua ipostaze ale femeii : femeia-slova (Scrisa-n visare ca o slova) si femeia-sacure, metafore opuse ca modalitate de transfigurare, insa cu acelasi puternic ...