Prostia omenească

A fost odata un om insurat iar acest om traia in aceeasi casa cu soacra sa.

Nevasta lui care avea un copil micut era cam proasta si nici soacra nu era prea departe. Intr-una din zile omul iese din casa cu treburi ca orice om iar nevasta lui dupa ce spala copilul il imbraca si ii daduse sa manance, il puse in albie langa soba caci era iarna apoi il leagana si il dezmierda pana ce il adoarmi. Dupa ce copilul a adormit statu ea putin pe ganduri si a inceput sa planga dupa care a inceput sa strige aulio copilasul meu, mama ei care torcea dupa horn cuprinsa de spaima arunca fusul din mana si sari, dupa care o intreaba ce are iar fata ii raspunde ca copilul ei va muri deoarece drobul cel de sare de pe horn are sa-l tranteasca matza drept in capul copilului si o sa l omoare. Pe usa apare si tatal copilului infometat si vai si amar de el si le intreaba ce au patit iar ele incepu a ii povesti cu mare jale despre intamplarea neintamplata, barbatul le asculta si le zice ca multi proti o vazut da mai proaste ca ele niciodata. A zis ca va pleca in toata lumea di de va mai gasi asa proaste ca el se va mai intoarce in casa si daca nu va mai gasi nu se va mai intoarce. Si mergand el asa bezmetic fara sa stie unde se duce dupa o lunga bucata de vreme se opreste si i se intampla sa vada iar ceva desentat ce nu mai vazuse: un om tinea putin oboroc desert cu gura spre soare apoi rapede-l insfaca si intra cu dansul intr-un bordei pe urma iar iesea iar punea gura la soare si tot asa facea. Si mergand el tot inainte peste catva timp se oprise intr-un sat si din intamplare se oprise la casa unui om. Omul de gazda avea un car care vroia sa-l scoata afara din casa deoarece usile erau mai stramte decat carul iar drumetul nostru la invatat ca nu e nevoie sa taie usile pentru a scoate carul ci doar sa desfaca carul in toate partile lui si sa le scoata pe rand afara. De aici drumetul mai numarand un natarau merse tot inainte pana ce ajunse iar la o casa, acolo era un om cu un tapoi in mana ce vroia sa arunce niste nuci din tinda in pod iar drumetul isi spune in gand ca de ce trebuie sa dea numai peste dobitoci. Intr-un sfarsit rezolva si aici treaba si ii spuse cum sa faca si pleaca mai departe numarand alt neghiob. Apoi de aici merse mai departe pana ce ajunse ca sa mai vada si alta nazbatie la care nu se putu opri din ras: un om legase o vaca cu funia de gat si suindu-se pe o sura unde avea aruncat putin fan tregea din rasputeri defunie sa urce vaca pe sura, vaca ragea cumplit si el nu ai putea de ostenit. Aici iar ii da un sfat si omul asculta si drumetul nosru zise: matza tot s-ar fi putut intampla sa deie drobul de sare jos de pe horn, dar sa cari soarele in casa, cu oborocul. sa urci nucile in pod cu tapoiul si sa tragi vaca pe sura la fan, n-am mai gandit. Apoi drumetul se intoarse acasa si pertecu langa ai sai pe care ii socoti mai cu multa minte decat pe cei care ii vazuse in calatoria sa.

...