Poeme cu îngeri L-am lăsat de a trecut 1927 poem modern

Vasile Voiculeseu s-a nascut la Parscov (Buzau), intr-o familie de tarani. Face liceul si Facultatea de Medicina la Bucuresti. Practica medicina mai intai prin tara, apoi se stabileste la Bucuresti. In 1916 debuteaza cu un volum de versuri.

Voiculeseu se numara printre colaboratorii revistei Gandirea si scrie versuri traditionaliste, care surprind spatiul romanesc in imagini de slava (Din tara zimbrului, Parga), dar si poezie mistica.

Versuri de acest din urma tip nu sunt numai in volumul sau cel mai important Poeme cu ingeri, ci si in poeziile din ultima perioada a vietii, care, sub titlul inselator Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare, aduna imnuri de slava inchinate lui Cristos si transfigureaza iubirea mistica.

De asemenea, Voiculeseu a scris si povestiri fantastice {Iubire magica, Lostrita), precum si un cutremurator roman realist Zahei Orbul.

Existenta acestui poet este marcata fatal de intemnitarea nedreapta in timpul dictaturii comuniste, pe cand se afla la varsta senectutii.

Poeme cu ingeri: L-am lasat de-a trecut 1927 (poem modern) 1. Poezia L-am lasat de-a trecut face parte din volumul Poeme cu ingeri, inclus in programul traditionalist al Gandirii.

2. Imaginea simbolica a ingerului care frece pe la poarta este aici o sugestie a unei stari de spirit, definitorie pentru cel care surprinde viata in latura ei miraculoasa.

3. Situatia halucinanta in care se situeaza eul liric sugereaza si atitudinea poetului fata de realitate, pe care n-o sublimeaza ca Blaga, ci o recepteaza cu o constiinta profund religioasa.

^ Tema Poemul prezinta impactul pe care il are asupra omului experienta vizionara. Continutul ingerul trece pe la poarta poetului. Aparitia lui este fascinanta, incredibila si dezolanta in acelasi timp. Eul liric recepteaza aceasta aparitie din postura unui spectator incremenit. Surprins si electrizat de aparitie, l-a lasat de-a trecut, neindraznind sa-i tulbure tristetea.

Comentariul Poet mistic, format la revista Gandirea, Vasile Voiculescu se impune in literatura interbelica in special prin volumele Parga (1921) si Poeme cu ingeri (1927), iar dupa cel de-al doilea razboi mondial, prin volumul Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare. (1964). Tematica poeziei interbelice se caracterizeaza prin inclinatii evidente spre reconstituirea universului spiritual romanesc, de la fondul mitic la aspiratia mistica.

Peisajul semnificativ, in care imaginea patriarhala are nevazute legaturi cu dum nezeirea, este creat pe secvente simbolice, care, ca si in cazul altor poeti gandiristi (Pillat, Blaga), sugereaza sensuri mioritice. Tematica versurilor lui se indreapta spre experientele fixate in zona seninatatii; nu atat imaginea ortodoxa il intere seaza, cat sentimentul religios, caracterizat prin contemplatie, nadejdea in man tuire si acceptarea senina a mersului lumii.

Poetul traieste cu speranta in miracol, ceea ce indreptateste afirmatia lui Vianu ca semnificativa in atitudinea poetica voiculesciana este aspiratia ...