Pastelul Iarna de Vasile Alecsandri

Pastelul este o poezie lirica in care autorul descrie un tablou din natura prin intermediul caruia isi exprima in mod direct sentimentele. Termenul de pastel a fost imprumutat din pictura.

In diversitatea de teme abordate de Vasile Alecsandri, un aparte il ocupa pastelurile, specie literara al carei creator si reprezentant de seama este si in care canta frumusetile naturale in general si ale locurilor natale in special. Pastelurile lui pot fi grupate in patru cicluri din punct de vedere tematic: al anotimpurilor (din acesta face parte si poezia Iarna), al muncitorilor agricole, al Mircestilor si un ciclu exotic.

Pastelul Iarna a aparut in numarul 3 din aprilie 1868 al revistei, Convorbiri literare si ca in cazul oricarui pastel este o descriere in versuri a unui peisaj de dimensiuni impresionante peste care s-a instalat (devenind stapana) iarna.

Titlul acestei poezii este simplu, necautat si sugereaza un tablou din natura in ansamblul hibernal. Cele patru strofe ale poeziei reprezinta o pata de culoare a acestui anotimp. Poezia este structurata in doua parti.

Partea intai e constituita din primele trei strofe si descrie o imagine de ansamblu a naturii revasite si coplesita de ravagiile iernii, iar cea de-a doua reprezentata de strofa finala, prezinta un peisaj insufletit de aparitia soarelui.

Inca din prima strofa autorul fixeaza, ca in orice tablou descriptiv, dimensiunile spatiale ale tabloului si a iernii, iarna apare ca o fiinta fantastica deoarece, Lungi troiene calatoare se cern usor. Raspandind fiori de gheata/Pe ai tarii meri dalbi. Soarele, in strofa urmatoare, este redus la dimensiunea unui glob, rotund si palid ce abia se zareste printre nori, Ca un vis de tinerete/Printre anii trecatori. In cea de-a treia strofa a pastelului intreg pamantul este transformat intr-o intindere pustie, fara urme, fara drum, in timp ce satele se lasa ghicite doar prin, Clabuci albii de fum. Aici pastelul intregeste tabloul de iarna si schiteaza planul de restul, oferindu-ne astfel un grandios spectacol al fortelor naturii, iar atmosfera creeata incanta privirea, dar si sperie pe cititor.

Imaginile realizate sunt preponderent vizuale, nota specifica pastelului dominate fiind de culoare alba, Roi de fluturi albi, umeri dalbi, totu-i alb, clabuci albii de fum. Figura de stil a acestui tablou este personificata, Iarna cerne si epitetul personificator, cumplita iarna.

Sentimentele datorate abundentei zapezii, le exprima prin intermediul metaforelor: Roi de fluturi albi, a repetitiei verbului, ninge, ale enumeratiei, ziua noaptea dimineata. Daca in prezentarea peisajului de iarna, Alecsandri foloseste descrierea ca modalitate de exprimare specifica pastelului, in ultimele doua versuri ale strofei a doua utilizeaza meditatia pentru a sublinia trecerea timpului: Soarele ca un vis de tinerete / Printre anii trecatori. Sentimentele poetului sunt de melancolie profunda.

In partea a doua constituita din ultima ...