Modernism și Postmodernism - Mircea Eliade

In perioada postmoderna a literaturii romanesti, proza romaneasca cunoaste o evolutie dubla de la obiect la subiect si de la rural la urban. Conform parerii criticului Liviu Petrescu marturisita in lucrarea sa Poetica postmodernismului, trasatura esentiala a acestui curent este subiectivismul 1. Postmodernistii propun cateva directii importante prin care incearca sa schimbe literatura existenta pana atunci: biografismul, textualismul, intertextualismul. Biografismul inseamna recuperarea subiectivitatii, adica intoarcerea autorului in text. Biografismul se traduce printr-un discurs focalizat pe valorificarea evenimentului particular, biografic, al faptului cotidian la care participa autorul, intoarcerea in viata cea de toate zilele cu toate particularitatile biologice, mediocre, vulgare. Un efect al lui este trecerea la discursul liric si narativ al nesemnificativului, adica al faptelor particulare fara sens major evident. Naratiunea literara tinde adeseori in aceasta perioada sa imbrace forma jurnalului intim. Textualismul inseamna intoarcerea la o literatura experimentala. Textualitatea mai ales in proza, se angajeaza sa verbalizeze realitatea in variante de discurs mereu perfectibile. Literatura nu este privita ca o opera cu profunde trairi, literatura este privita ca text fragmentar dintr-un presupus mare text virtual din care scriitorii nu pot actualiza decat parti, fragmente. Textualistii nu-si propun sa fie geniali ci sa fie instrumente ale intalnirii dintre limbaj si realitate. Un adevarat program in aceasta directie schiteaza Mircea Eliade care denunta forma romanului ca pe o lucrare confectionata si recomanda, prin opozitie forma jurnalului intim, caruia ii descopera o valoare mai generala decat a romanului.

Isabel si apele diavolului este un roman supra-inhibat de spiritul gidismului 2, dupa parerea lui Petrescu si in esenta este o transcriere in stilul insemnarilor de jurrnal a unor experiente pe care le traieste un doctor tanar transpus intr-un spatiu geografic si cultural exotic, in India.

In postmodernism, un loc deosebit il ocupa interculturalitatea, aspect pe care M. Eliade l-a valorificat prin aceste scrieri ale sale cu caracter intercultural, facand trimiteri la spatiul exotic.

Scriitorul se ridica mai presus de aceste simtiri ale doctorului si le concentreaza intr-o poveste unitara despre infrangerea unui blestem initial al sterilitatii spirituale. Efortul acesta de articulare a unui subiect, a unei povesti globale, ne vorbeste in chipul cel mai convingator despre persistenta, in cazul lui M. Eliade, a unei prejudecati a coerentei discursive a romanului.

Alaturi de limbaj si de relatia lui cu subiectivitatea, o alta tema care ne introduce in epoca modernismului este munca. In modernism si in postmodernism avem de a face cu civilizatia de tip industrial si una din trasaturile ce definesc acest sistem de productie a erei industriale este specializarea. Aceasta specializare conduce la o crestere considerabila ...

01. Finaru, Sabina, Eliade prin Eliade, Editura Univers, Bucuresti, 2003;

02. Codoban, Aurel, Postmodernismul. Deschideri filosofice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995;

03. Petrescu, Liviu, Poetica postmodernismului, Editura Paralela 45, Pitesti, 1998;

04. Eliade, Mircea, Santier,editia a II-a, cuvant inainte si ingrijirea editiei de Mircea Hadonca, Editura Rum-Irina, Bucuresti, 1991;

05. Eliade, Mircea, Maitreyi, in Opere, vol. II, editie ingrijita si variante de Mihail Dascalu, note si comentarii de Mihail Dascalu si Mircea Hadonca, Editura Minerva, Bucuresti, 1997;

06. Calinescu, George, Istoria literaturii romane de la origini si pana in prezent, Editura Fundatiei Regale pentru literatura si arta, Bucuresti, 1941;

07. Eliade, Mircea, Isabel si apele diavolului, Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1990.