Miron Costin

Dintre cronicarii secolului al XVII-lea si inceputul celui de-al XVIII-lea il vom urmari pe marele logofat, Miron Costin, carturar si om politic, reprezentant ilustru al umanismului romanesc din epoca de aur a culturii medievale nationale. Miron Costin a acordat o atentie deosebita originilor neamului. O analiza atenta a operei marelui logofat dezvaluie evolutia conceptiei lui despre romanitatea neamului sau.

Prima marturie asupra originilor romanilor este furnizata de Miron Costin in cateva stihuri incluse in ,,Psaltirea" in versuri a lui Dosoftei, in anul 1673. Esenta stihurilor ar fi ca moldovenii se descind din italieni, datorita lui Traian care i-a adus in Dacia pe stramosii acestora, ei fiind cei care au populat Tara Romaneasca, Moldova si Ardealul.

Miron Costin revine asupra romanitatii neamului in cea mai importanta opera istoriografica a sa, ,,Letopisetul Tarii Moldovei" (1675), cronica ce o continua pe cea a lui Grigore Ureche. In ,,Predoslovie", Miron Costin afirma ca primul descalecat al Moldovei a fost cel al lui Traian, negand complet contributia generalului roman Flaccus in popularizarea Moldovei cu romani: ,,Traian intiiu..."

Urmatoarele doua scrieri ale lui Miron Costin in care umanistul moldovean staruie in mod deosebit asupra originilor neamului sau sunt scrise in limba poloneza: ,,Cronica tarilor Moldovei si Munteniei", pe scurt ,,Cronica polona", scrisa probabil in anul 1677 si ,,Istoria in versuri polone despre Moldova si Tara Romaneasca", adica ,,Poema polona", din anul 1684. Aceste doua scrieri trebuie privite in contextul pozitiei internationale a Moldovei dupa caderea cetatii Camenita cand Polonia a cautat sa transforme principatul moldovean intr-o puternica baza de pornire a ofensivei antiotomane. Unul dintre scopurile marelui boier roman a fost sa ofere, prin aceste doua scrieri, conducatorilor politici polonezi un material informativ, practic si util despre principatul moldovean pentru a-l putea transforma intr-o puternica baza de pornire a ofensivei antiotomane. Scopul scrierilor a fost, de fapt, mult mai complex, astfel intocmirea acestora in limba poloneza nu a fost intamplatoare. Avand in vedere faptul ca in mediul polonez s-a nascut legenda exilatilor romani ca fiind stramosii romanilor, aceasta ,,basna", cum numeste Miron Costin minciunile, inventiile, trebuia elucidata. Cele doua scrieri polone ale lui Miron Costin sunt produsul unei reactii autohtone, romanesti, la o tendinta a istoriografiei vremii care nu facea altceva decat sa incetateneasca definitiv o anumita conceptie despre originile romanilor. Cronicarul a cunoscut aproape intreaga literatura asupra romanitatii romanilor, datorita operei fundamentale a eruditului sas Laurentius Toppeltinus, ,,Origines et occasus Transsylvanorum", in care mentioneaza originea romana a poporului roman si care cuprinde informatiile privind cucerirea Daciei si colonizare ei, opera ce a studiat-o cu atentie si spirit critic. Prin studiul cronicilor polone, Miron Costin a descoperit tendinta unui curent important al istoriografiei vremii de a repeta stereotip anumite informatii despre romanitatea romanilor, fara a avea interesul de a largi orizontul cunostintelor, de a verifica veridicitatea lor. A realizat, de asemenea, ca anumiti istorici sustineau teorii dusmanoase privind inceputul romanilor. Putem, deci, conchide faptul ca Miron Costin a raspuns prin scrierile sale polone tendintei mentionate mai sus, exprimand punctul de vedere autohton, romanesc, combatand cu vehementa si cu ironie toate teoriile gresite, dar acceptand totodata cele stiintifice, juste. Prin ,,Cronica polona" si ,,Poema polona", Miron Costin a urmarit inca un scop, relevat de profesorul Panaitescu, cercetator la Institutul de Istorie al Academiei Romane, si anume, dorinta cronicarului de a le dovedi polonezilor, si apusenilor in general, ca romanii sunt urmasii romanilor si de aceea trebuie sprijiniti si ajutati sa iasa de sub dominatia turcilor.