Mirele De Tudor Arghezi

Poezia Mirele este un cantec de iubire, o cantare a cantarilor, in care femeia iubita obtine reprezentari alegorice dintr-o lume bucolica, elementara, care nu e lipsita insa de aspiratii catre inaltul cerurilor goale si catre relieful muntilor din luna: Pasunea mea tu sa fii/ Cu papadii. / Eu sa fiu boul tau alb si nevinovat/ Care te-as fi pascut si te-as fi rumegat, / Pe inserate, / Pe copitele ingenunchiate, / in jugul bratelor tale/ As urca greul cerurilor goale/ Si muntii lunii pana-n pisc. Dragostea este celebrata in amurg, iubita fiind transpusa intr-un mediu selenar umanizat, cum se intampla cu Maria din Sarmanul Dionis, de Mihai Eminescu: Am ramane in luna, pe disc, / Sa aram vaile de tibisir, / Sa semanam lamaita si calomfir. Marturisirea frusta a iubirii, cu puternice accente senzuale, creeaza un tablou erotic desprins parca din picturile lui Rubens: Culca-mi-te trandava pe coarne, / Fa-te jugul meu de carne, / Stapana mea, frumoasa ca aurul, / De care tremura taurul. Sentimentul erotic exacerbat sau suav este sublimat de poet prin metafore contrastante, iubita devenind si papadie, dar si jug de carne, carnalitatea frusta a imaginilor sugerand un puternic clocot al vietii declansat de manifestarile senzuale ale dragostei.

...