Mircea Horia Simionescu

Mircea Horia Simionescu (n. 23 ianuarie 1928, Targoviste) este un prozator, publicist si eseist roman.

Tatal sau, Stelian Simionescu, era ofiter, mama, Irina (n. Popescu), era functionara la P. T. T. Urmeaza scoala primara (1935-1939) si cursurile liceului de baieti Ienachita Vacarescu (1939-1948) in orasul natal. S-a inscris in 1948 la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, pe care a intrerupt-o in anul al doilea din cauza situatiei materiale precare. O va absolvi in anul 1962, la sectia fara frecventa. Printre profesorii care l-au marcat pe el si pe colegii sai de generatie se numarau Tudor Vianu sau George Calinescu. In anul 1943 face cunostinta cu Costache Olareanu si Radu Petrescu, viitorul nucleu a ceea ce se va numi peste aproximativ 30 de ani Scoala de la Targoviste.

Din anul 1950 lucreaza la ziarul Scanteia, ca redactor; paraseste gazetaria in 1969, pentru o slujba de functionar pe langa C. C. al P. C. R. si in Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste (1969-1971). Devine director al Operei Romane intre anii 1971-1973, este pensionat in anul 1974. Este afiliat Scolii de la Targoviste, alaturi de Radu Petrescu, Costache Olareanu si Tudor Topa. Prietenii il alinta folosind initialele M. H. S. A fost caracterizat de critica literara (vezi studiile lui Ion Bogdan Lefter sau Mircea Cartarescu) drept un precursor al postmodernismului literar romanesc.

A debutat editorial, in anul 1969, cu romanul Dictionar onomastic, primul volum din ciclul Ingeniosului bine temperat.

Breviarul (Historia calamitatum) (1980); Toxicologia sau Dincolo de bine si dincoace de rau (1983). Alte opere publicate Dupa 1900, pe la amiaza (1974), 20 de proze; Rapirea lui Ganymede, jurnal eseu de calatorie (1975); Nesfarsitele primejdii, roman (1978); Invataturi pentru delfin, roman (1979); Ulise si umbra, note de calatorie (1982); Banchetul, 13 povestiri (1982); Trei oglinzi, contine transcrierea primului caiet de jurnal, din 1946 (1987); Paltonul de vara, povestiri (1996); Faradelegea vaselor comunicante (1997). Dictionarul onomastic Despre Dictionarul onomastic, autorul afirma la reeditarea cartii: Imi place sa-i cred pe criticii si pe ceilalti cititori ai mei ca interesul general pentru aceasta propunere insolita de nou roman nu a scazut in cei 30 de ani de la aparitie (1968). Am inaugurat cu Dictionarul onomastic tetralogia mea Inge niosul bine temperat (o repet, pentru ca, adesea, chiar editorii si criticii mei incurca numele ciclului si al fiecarui volum), intrevazand in urmatoarele carti treptele celorlalte anotimpuri ale cunoasterii - prin carte, prin istorie, prin critica erorii. Dictionarul a primit un adaos - cand a aparut, mersese doar pana la litera J -, odata cu culegerea Jumatate plus unu (Editura Albatros, 1977), astfel ca sa adune din mape tot ce conducea firesc la Z. Acest volum este primul text integral al originalului roman ce concureaza, cum s-a spus. Cartea de telefon. De ce nu m-am ...