Mihai Eminescu

Intreaga opera a lui Mihai Eminescu este impanzita de motive poetice fundamentale, sau chiar motive specifice, prezente numai la Eminescu.

Se observa, in poemul Luceafarul, imbinarea perfecta a motivului lunii cu cel al codrului si cel al izvoarelor.

Totodata aici mai sunt prezente si motivul marii, motivul florilor de tei si motivul visului, acesta din urma facandu-se prezent si in Imparat si proletar, Scrisoarea I, Scrisoarea III si Sarmanul Dionis. In Dorinta apare motivul codrului si al izvoarelor: Vino-n codru la izvorul care tremura pe prund, acestea impletindu-se cu motivul florilor de tei: Flori de tei deasupra noastra or sa cada randuri randuri Scrisoarea I contine in prolog motivul timpului (vazut de Eminescu bivalent, un timp terestru masurabil cu ceasornicul si timpul cosmic al vesniciei) si motivul lunii, aceasta fiind realizata prin personificare: Isi arunca peste toate voluptoasa ei vapaie. In poezia Glossa apar motivul fericirii, aceasta fiind insa de scurta durata, si motivul lumii vazuta ca un teatru. Poetul precizeaza faptul ca lumea este asemeni unui teatru urias a carei piesa se repeta mereu, actorii find cei care se schimba; totul este repetabil: alte masti, aceeasi piesa/ alte guri, aceeasi gama. Tot aici apare mutivul timpului, autorul afirmand faptul ca prezentul concentreaza in sine toate caracteristicile trecutului si viitorului.

Se observa ca toate aceste motive poetice se impletesc foarte bine cu continutul de idei si sentimente al poeziei, toate acestea dovedind inca o data arta de mare poet a lui Eminescu.

In poeziile sale Eminescu dezvolta mai multe teme: tema iubirii care se impleteste cu tema naturii, interesul pentru folclor, conditia omului de geniu in societate si atitudinea satirica la adresa contemporanilor.

Ca motive poetice specifice desprindem: motivul lunii motivul visului motivul codrului motivul izvoarelor motivul florilor de tei motivul florilor albastre motivul marii etc; Cele mai importante sunt primele doua care sunt dezvoltate aproape in fiecare poezie.

In Scrisoarea a III-a sunt prezente amandoua Eminescu evocand visul sultanului in care luna se coboara pe pamant in chip de fecioara: Vede cum din ceruri luna luneca si se coboara Si se-apropie de dansul preschimbata in fecioara.

Tot in Scrisoarea a III-a este prezent si motivul codrului care ascunde oastea romana: Numa-n zarea departata suna codrul de stejari. In cadrul poeziilor de dragoste sunt prezentate multe motive literare.

In poezia Dorinta natura este sugerata de trei motive literare: motivul codrului si al izvoarelor: Vino-n codru la izvorul Care tremura pe prund Inganane-vor c-un cant Singuratece izvoare, si motivul florilor de tei: Iar in par, infiorate, O sa-ti cada flori de tei.

Poezia Floare albastra cuprinde in cadrul temelor naturii si iubirii motivul codrului si al izvoarelor: Hai in codru cu ...