Michael Ende

Michael Ende (12 noiembrie 1929 - 29 august 1995) este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori germani ai secolului trecut, mai ales datorita romanelor sale asa-zise pentru copii, care au facut de mult inconjurul lumii, find traduse in principalele limbi de circulatie europeana. Cea mai importanta opera a lui, romanul-basm Poveste fara sfarsit (titlul german: Die unendliche Geschichte), poate fi analizata din mai multe puncte de vedere; tema principala a cartii este importanta imaginatiei in viata individului dar intalnim si o adevarata galerie a principalelor mituri ale civilizatiilor europene, si nu numai ale acestora. Textul urmator se doreste a fi o expunere succinta a celor mai cunoscute teme si motive din romanul lui Ende, precum si o incercare de a stabili modelele mitologice pe care Ende le-a avut in vedere cand a creat figurile care populeaza fascinantul univers al tarii imaginare Fantazia.

Printre sursele de inspiratie ale romanului-basm se numara desigur fonduri mitologice multiple: figuri din mitologia elina, araba, chineza se ingemeneaza aici intr-un conglomerat inedit, formand un univers oniric unic in literatura europeana. Unele dintre ele au fost decelate de critica. Atreiu este uriasul Atreu din mitologia greaca, mancatorul de stanci Scrasnicront e trolul Eddei nordice, Fuhur, balaurul noroc, a fost construit dupa imaginea lui Fohl, dragonul porte-bonheur din mitologia chineza. De fapt orice literatura reitereaza mituri demult uitate din istoria umanitatii: In orice opera de arta se poate descoperi un model pattern original de obicei derivat din miturile fundamentale ale unei civilizatii si care stilizeaza o atitudine sau un afect primordial din viata colectivitatii si a individului [1]. Tot Frye face observatia ca literatura continua sa resimta atractia miturilor in mod continuu si va reveni intotdeauna la ele pentru ca acestea stilizeaza situatiile categoriale ale vietii, [2] literatura nefiind altceva decat mitologie deplasata Dar Michael Ende nu se multumeste sa preia miturile, ci le ofera sensuri noi si valente neasteptate. Atreiu desigur isi are originea in uriasul Atreu care isi lua puterea din pamant: cat timp atingea pamantul nu putea fi invins. in acelasi timp, ca orice faptura a Fantaziei, el isi datoreaza existenta lui Bastian si implicit lumii oamenilor.

In momentul in care se pierde contactul dintre cele doua lumi, dintre cele doua categorii de fapturi, imaginare si reale, se produce dezechilibrul. Uyulala, glasul tacerii infinite, se autocaracterizeaza in felul urmator: Eu in lumina nu apar/asa cum te zaresc pe tine/Privirea nu are habar/Eu doar un sunet sunt in ceas/Acesta-i trupul meu: un glas [3]. Modelul originar al acestui personaj pare sa fie nimfa Echo, care sub impulsul dragostei pentru Narcis a devenit ecou; Uyulala, ca de altfel si Echo, este o fiinta alcatuita numai din glas. Faptura ei nu poate fi decat auzita, pentru ca e acolo unde rasuna. Dar in plus Uyulala intruchipeaza si poezia ...