Lacul - apartenența la gen și specie

Poezia Lacul publicata la 1 Septembrie 1876 in Convorbiri literare se incadreaza in creatiile erotice idilice in care predomnia natura cu cunoscutele ei elemente specifice eminesciene lacul, codrul, izvorul, luna, teiul etc. - in care se remarca prin muzicalitatea versurilor si intensitatea trairilor eului liric.

Aceasta creatie eminesciana este o opera lirica intrucat sentimentele poetului sunt exprimate direct, nemijlocit. Nu apare actiune, nu apar personaje ca in operele epice, nu exista un narator, iar elementele cadrului natural constituie doar decorul unei iubiri romantice, patimase, profunde.

Mai intai este exprimata iubirea poetului determinata de asteptarea fiintei iubite, si natura vibreaza la unison cu aceasta, preluindu-i zbuciumul. Motivul asteptarii este infatisat ca posibilitate, ca si gestul tandru al imbratisarii (Parc-ascult si parc-astept). Iubita apare astfel ca o proiectie imaginara in visul poetului, ca un ideal de iubire.

Starea de asteptare si de singuratate genereaza visul de iubire al poetului in care acesta se abandoneaza extazului alaturi de fiinta iubita, plutind pe undele lacului sub lumina lunii. In strofa finala visul ia sfarsit, poetul revine la o realitate trista, dureroasa, din care izvorasc deceptia si singuratatea care se consuma in acelasi decor, al lacului. Intensitatea trsitetii, a durerii este direct exprimata prin epitetul singuratic si prin verbele suspin si sufar: Dar nu vine. Singuratic / In zadar suspin si sufar /Langa lacul cel albastru/ Incarcat cu flori de nufar. / Trairile interioare, prezente si aici ca in orice opera lirica, sunt surprinse in diferite momente: al asteptarii, al visului si al reintoarcerii la realitate.

Natura apare personificata, imaginile vizuale se imbina cu cele auditive realizate printr-un limbaj artistic deosebit (blanda luna, lin fosneasca, unduioasa apa) sau personificari (lacul tresarind, apa. sune) Poetul sugereaza, ca in orice opera lirica, o anumita atmosfera poetica, subiectiva, caracterizata printr-o usoara seninatate si calma resemnare caci farmecul naturii diminueaza tristetea.

Este prezent si eul liric, sugerat prin pronumele personal eu din strofa a doua si prin si prin formele de pronominale de persoana I ale verbelor (ascult, astept, sa sarim, sa sarim), care exprima sentimentele mentionate, caracterizate prin profunzime si printr-o sinceritate covarsitoare, facandu-l partas si pe cititor la propriile trairi.

Muzicalitatea interioara a versurilor este plina de vraja, realizata prin aliteratii si asonante (accentuarea vocalei a repetarea consoanelor s v). Acestor procedee li se alatura pentru a spori armonia, rima de tip abcb, in care rimeaza numai versurile al doilea si al patrulea, -creand impresia unui distih cu rima imperecheata- ritm trohaic si masura de 7-8 silabe, apropiate de versificatia creatiei populare.

Si in aceasta creatie eminesciana, genialitatea poetului este dovedita ...