Lacul

Poezia, publicata la 1 septembrie 1876 in Convorbiri literare, este o idila si impleteste in mod deosebit tema dragostei cu cea a naturii ca in alte creatii Eminesciene: Sara pe deal, Floare albastra. Ca majoritatea poeziilor de dragoste eminesciene iubirea este imaginata in mijlocul naturii si nu este implinita. Poetul se lasa cuprins de vibratiile trairilor sustinute de sentimentul naturii, intr-o comuniune totala ce iese din timp si spatiu. Primul lucru care se remarca este prezenta celor trei motive Eminesciene de baza: apa si codrul intr-o splendida sintagma: lacul codrilor albastru si luna prezentata printr-un epitet personificator: lumina blandei lune. In timp ce se plimba pe malul unui lac, poetul isi inchipuie o intalnire cu o fata numita Ea. Isi imagineaza cum se vor plimba cu barca pe lacul linistit in timp ce vantul bate usor prin salcii. Dar ea nu vine si poetul, singuratic, suspina si sufera in zadar langa lacul albastru incarcat cu flori de nufar.

Imaginile vizuale sunt exprimate prin epitete nuferi galbeni, luntrea mica si personificari lacul tresarind in cercuri albe. Ele se imbina cu imagini auditive cum ar fi inganati de glas de ape, vantu-n trestii lin fosneasca. Cu toate ca iubirea nu se implineste, poetul are speranta ca Ea va apare. Aceasta idee de implinire a dragostei este data de expresia parc-ascult si parc-astept precum si de verbele la conjunctiv: sa rasara, sa cada, sa scap, sa plutim. Se observa o simetrie a poeziei, ea incepand si incheindu-se cu imaginea lacului albastru incarcat cu flori de nufar, rotatie infinita a naturii, intr-un timp infinit. Versificatia este simpla, rimand doar substantive cu verbe (barca, incarca) din versurile 2 si 4, masura de opt silabe iar ritmul este complex. ...