La Țigănci De Mircea Eliade

Spirit enciclopedic, face parte din familia spirituala a lui Dimitrie Cantemir, Eliade Radulescu, Hasdeu, Nicolae Iorga, erudit care se incadreaza in galeria marilor fondatori ai umanismului universal. Are vocatie pentru constructii monumentale la fel ca Hasdeu, Iorga, Balzac iar Eugen Limion il considera o figura de prim ordin in stiinta miturilor si istoria religiilor.

Este seful generatiei anilor 1930, evocat de Mihail Sebastian in volumul Jurnal si face parte din gruparea Criterion alaturi de Contantin Noica, Emil Cioran, Petru Tutea, Mircea Vulcarescu. Va fi profesor la catedra Nae Ionescu la facultatea de Litere si Filologie a Universitatii din Bucuresti iar dupa razboi se stabileste la Paris iar mai tarziu la Universitatea din Chicago.

Opera stiintifica si filosofica are prin continutul sau doua preocupari fundamentale: studiul mitului si istoria religiilor.

Pentru Mircea Eliade mitul este o povestire, o istorie sacra intr-un timp al fabulelor al inceputurilor vorbindu-se despre un timp mitic.

Cartea lui fundamentala conceputa in trei volume Istoria credintelor si a ideilor religioase a carui idee centrala este unitatea profunda si indivizibila a spiritului uman dincolo de timp si spatiu. Cartea manifesta un spirit de sistematizare greu de egalat si a patruns in bibliografia fundamentala a umanismului universal determinand constituirea catedrei Mircea Eliade, la Universitatea din Chicago.

Conceputa la Paris in 1859, nuvela intitulata La tiganci se incadreaza in suita literaturii fantastice care continua traditia unui fantastic romanesc regasit in basme: proza eminesciana (Sarmanul Dionis) si in povestirile lui Caragiale (La hanul lui Monjoala). Nuvela lui Eliade aduce in discutie mitul iesirii din timp, mitul labirintului si al camuflarii sacrului in profan. Opera stabileste firul epic in Bucuresti in perioada interbelica cand un modest profesor de pian, Gavrilescu se intoarce de la lectia predata Otiliei, nepoata doamnei Voitirovici. Se urca in tramvai, asculta conversatia calatorilor intrigati de misterul pe care spatiul cunoscut in Bucuresti prin numele la tiganci transmite atractia inexplicabila si ambiguitatea pe care aceasta zona o trezeste. Gavrilescu isi aminteste ca a uitat partiturile la eleva sa si coboara din tramvai pentru a se intoarce. Caldura este tot mai mare, nu intamplator ca si in schitele lui Caragiale. Mintea este lenesa, omul molesit si obosit si o intreaga incetineala se infiltreaza in fiinta omeneasca rupandu-i ritmul firesc de viata. Uimit, simtind nefirescul, eroul exclama: Gavrilescule, atentie, parca ai inceput sa imbatranesti, te ramolesti, iti pierzi memoria Ca hipnotizat, atras inexplicabil, eroul se trezeste in zona atat de atragatoare, intr-un spatiu umbros si racoros unde incepe, de fapt, o experienta unica: moartea clinica a eroului. Este intampinat de o batrana care ii cere 300 de lei, prezenta ce poate fi interpretata cu a cerberului care preia lumea mortilor. Apar apoi ...