La țigănci

Mircea Eliade este cel mai mare om de cultura, roman, din veacul al XX-lea, impunandu-se ca nici un alt carturar, in cultura universala. A mijlocit intre Apus si Rasaritul indepartat, intre civilizatia materiala si spirit, intre cultura stiintifica si mit, intre profanitate si sacralitate, intre modern si primitiv, intre religii si credinte tribale, intre marile culturi si culturile populare, a mijlocit tot timpul intre noi, romanii si lumea cea mare a istoriei.

Mircea Eliade (Bucuresti, 28 februarie 1907-Chicago, 22 aprilie 1986) a facut studii de filizofie la Bucuresti, incheie cu o teza despre filozofia renasterii. La Calcutta (India 1928-1931) isi sustine doctoratul in filozofie cu o lucrare asupra gandirii si practicii yoga. In timpul razboiului este atasat cultural al ambasadei Romaniei de la Londra (1940-1941) si al delegatiei romane de la Lisabona. Solicitat in SUA in 1956 va lucra in calitate de lector consultant si imediat profesor titular si coordonator al Catedrei de istorie a religiilor. Din 1985 in semn de inalta pretuire, un spatiu spiritual a fost denumit Catedra Mircea Eliade la Universitatea din Chicago.

Mircea Eliade si-a impus sa cunoasca limba si cultura indiana, dar si practica yoga prin experienta proprie, precum si tantra. L-au interesat tehnicile meditatiei si fiziologia mistica. Experienta din India se gaseste in eseurile lui Mircea Eliade insa si in operele: Nopti la Serampore (1940), Maitreyi (1933), Izabel si apele diavolului (1930), Secretul doctorului Honigberger (1940). Scriitorul marturisea: cred in realitatea experientelor care ne fac sa si sa . Descriind exercitiile yoga ale lui Zerlendin am dat anumite indicatii, bazate pe propriile mele experiente. In toata creatia sa epica, nuvele si romane, naratiunea se desfasoara pe mai multe planuri ca sa dezvaluie in mod progresiv fantasticul ascuns in banalitate cotidiana.

Alte opere: Nunta in cer (1939), O fotografie veche de 14 ani (1959), La tiganci (1959), Sarpele (1937), Domnisoara Christina (1936), Noptii de Sanziene. Nuvela La tiganci este definitorie pentru spiritualitatea lui Mircea Eliade. Extaticul, oniricul, paradoxul, fantasticul, ezitare eroului si ezitarea scriitorului cu privire la timp si spatiu creeaza ambiguitate ce apar ca note caracteristice in nuvela La tiganci. -Ce e cu scandalul asta, domnule? . Ce te-a apucat? -Scuzati, facut Gavrilescu. Nu stiu ce s-a intamplat nu nevasta-mea. Nu raspunde. Si s-a stricat si cheia, nu pot sa intru in casa.

-Dar de ce sa intri? Cine esti dumneata? -Desi suntem vecini, incepu el, nu cred ca am avut placerea sa va cunosc. Numele meu e Gavrilescu si locuiesc cu sotia mea, Elsa. -Atunci ati gresit adresa. Aici locuieste domnul Stanescu si nu e acasa, a plecat la bai.

-Dati-mi voie, il intrerupse Gavrilescu. Imi pare rau ca trebuie sa va contrazic, dar cred ca faceti o confuzie. Aici la numarul 101, locuim noi. Elsa si uc mine. Locuim de 4 ...