Jocul Ielelor De Camil Petrescu

Drama este o specie a genului dramatic, scrisa in proza sau in versuri si caracterizata prin oglindirea. intr-un conflict puternic, a datelor contradictorii ale realitatii si printr-un dez nodamant grav. in drama, personajele sunt puternic individua lizate, iar aspectele tratate sunt numeroase. in consecinta, exista mai multe feluri de drame (istorice, mitologice, sociale, parabolice, de idei, poetice, absurde etc), o clasificare exacta fiind greu de alcatuit.

Opera literara Jocul ielelor, de Camil Petrescu, este o drama, fiind o lucrare in proza scrisa pentru a fi reprezen tata pe scena.

Modul de expunere predominant este dialogul care se realizeaza prin schimbul de replici dintre personaje.

Prezenta autorului se face resimtita in didascalii (indicatii de regie), fragmente care apartin de genul epic.

Scrisa in 1916 si definitivata in 1945, Jocul ielelor este o drama de idei la baza careia stau cunoscutele mituri specifice autorului: al jocului ielelor si al patului procustian. intr-o nota care insoteste lista personajelor, autorul arata ca lucrarea este, in intentia sa, o drama a absolutului.

Din punct de vedere compozitional. Jocul ielelor este alcatuita din 3 acte (insumand 12 tablouri) de-a lungul carora se dezvolta un conflict bine gradat, rezolvat, in final, prin moartea personajului central - Gelu Ruscanu.

Actiunea (destul de stufoasa) se petrece in Bucuresti, in re dactia ziarului Dreptatea sociala si antreneaza personaje si partide de fictiune; timpul actiunii este luna mai a anului 1914. O alta caracteristica a speciei o constituie conflictul dra matic deosebit de puternic; este un conflict interior nascut din nepotrivirea intre ideal si real, din neputinta de a atinge idea lul absolutului.

Aceasta criza de constiinta a personajului principal poate fi urmarita de-a lungul intregii actiuni. - Subiectul ar putea fi povestit astfel: Gelu Ruscanu - director al ziarului Dreptatea sociala este un impatimit al ideii de dreptate absoluta. In numele acesteia, tanarul initiaza, in publicatia pe care o conduce, o campanie de presa impotriva lui Serban Saru-Sinesti (ministrul justitiei), a carui functie era incompatibila cu calitatea sa de asasin.

Dovada pe care Ruscanu o detine este o scrisoare de dragoste pe care i-o trimisese Maria Sinesti (sotia ministrului si fosta iubita a lui Gelu); in acea misiva, semnatara relata ca, in urma cu sapte-opt ani, sotul ei ar fi asasinat-o pe o batrana, bogata (doamna Manitti), distrugand testamentul acesteia si insusindu-si un milion de lei aur. Afland despre intentia lui Ruscanu de a publica scrisoarea, Maria Sinesti incearca sa-si determine sotul sa demisioneze, dar se loveste de refuzul obstinat al acestuia.

Saru-Sinesti cauta insa alte mijloace pentru a evita campa nia de presa.

Mai intai, o trimite la redactie pe Irena (matusa lui Gelu Ruscanu, care il si crescuse dupa moartea mamei sale). Irena ii dezvaluie abia acum, un adevar trist, tainuit cu grija douazeci de ani: Grigore ...