Jocul Ielelor De Camil Petrescu

Jocul ielelor (1918) este o drama de idei, o drama a absolutului. De fapt, C. Petrescu disociaza drama absoluta de drama de idei. Dramaturgul considera ca actiunea dramei absolute se desfasoara exclusiv sub influenta unor acte de cunoastere, la nivelul constiintei, iar evolutia dramatica se constituie din sirul revelatiilor succesive in constiinta personajului principal; imposibilitatea de a gasi certitudini provoaca drama.

Teatrul de idei inseamna, dupa C. Petrescu punerea in dialog dramatic a unor teorii filosofice de ultima ora. Jocul ielelor prezinta trasaturile unei drame de idei: - tema - drama autoiluzionarii; - conflictul se declanseaza in constiinta personajului principal; se naste dintr-o criza de constiinta, din confruntarea lumii ideilor cu cea a realitatii degradate moral; - un nou tip de personaj - intelectualul care se raporteaza la absolut, dar inadaptat in societatea in care traieste - actiunea este redusa, confruntarile petrecandu-se in planul constiintei; Tema dramei - drama intelectualului, care se raporteaza la absolut si intra astfel in conflict cu sine si cu ceilalti.

Titlul piesei este o metafora pe care o descifreaza chiar dramaturgul: Jocul ielelor este jocul ideilor. Metafora sugereaza de fapt, suprematia constiintei (a ideilor) asupra existentei. Jocul ielelor inseamna o drama a iluzionarii. (EIena Zaharia-Filipos) Piesa este structurata in trei acte, alcatuite din XII tablouri si din scene. Este structurata pentru a putea fi reprezentata scenic; dramaturgul intervine doar prin indicatiile scenice (didascalii). In ceea ce priveste reperele temporale si spatiale, actiunea dramei se petrece in preajma izbucnirii primului razboi mondial, in mai 1914, la redactia unui ziar bucurestean, Dreptatea sociala, organ al partidului socialist.

Drama personajului central, Gelu Ruscanu, provine din conflictul dintre conceptia sa despre dreptatea absoluta si ordinea concret - istorica, ce nu corespunde imaginii teoretice.

Vindecat de o iubire esuata, Gelu Ruscanu se angajeaza intr-o noua actiune a spiritului, dar acum in plan social, pentru apararea ideii de dreptate absoluta. Personajul se afla in posesia unei scrisori a fostei sale iubite Maria Sinesti, din care reiese ca ministrul Justitiei a comis o crima pentru a-si insusi averea batranei ucise. Ruscanu traieste cu sentimentul complicitatii si, pentru a scapa de acest sentiment apasator, hotaraste sa publice scrisoarea ce-1 incrimineaza pe ministrul Serban Saru-Sinesti. Piesa incepe cu momentul hotararii lui Gelu de a publica scrisoarea in ziarul Dreptatea sociala, dar aceasta hotarare este mereu amanata. Amanarea devine astfel un pretext scenic (truc de retorica dramatica) ce va dinamiza actiunea piesei (tot o scrisoare de amor, niciodata publicata, constituie si intriga comediei lui I. L. Caragiale, O scrisoare pierduta). Pe scena se perinda mai multe personaje, care vor sa-l convinga, fiecare aducand ...