Izvorul nopții

Poetul, dramaturgul si filozoful Lucian Blaga (1895 1961), autor al unei opere care cuprinde aproape 500 de poezii, 10 drame, un volum de proza memorialistica, 26 de volume de filozofie sistematica, de eseuri si aforisme, este unul dintre cei mai mari si mai reprezentativi scriitori ai literaturii romane.

Poezia Izvorul Noptii face parte din ciclul Poemele Luminii aparute in anul 1919, marcand personalitatea de debut a autorului.

Opera apartine genului literar liric deorece poetul isi exprima sentimentele in mod direct prin intermendiul imaginilor artistice.

Modul de expunere folosit este descrierea. Poemul este simbolic, autorul aducand imaginea iubitei prin intermediul elementelor naturii.

Titlul, asmeni intregii poezii exprima metaforic exaltarea poetului in fata dragostei pe timpul noptii. Fara sa respecte o rima anume, un ritm sau o masura a versurilor, observam preocuparea pentru expresionista lipsa de forma a poemului.

Poezia incepe cu un adjectiv in cazul vocativ prin care apare in prim plan imaginea iubitei cu ochii asa de negrii, adancii, ea reprezentand lumina din sufletului poetului. Sentimentul erotic se obsrva din versul al treilea cand stau culcat cu capu-n poala ta, iar adevarata declaratie de dragoste a poetului apare in versurile urmatoare ale poeziei. Pentru descrierea iubitei in tabloul naturii sunt folosite metafore ochii tai sunt izvorul, tainic curge noaptea, mare de-ntuneric si epitete ochii asa de negrii, adancii, care creeaza imagini vizuale de o mare gingasie. Autorul Poemelor luminii ridica un imn vietii si dragostei pe care le divinizeaza, participand intens la procesul unic si perpetuu al vietii universale. Ideea noptii asociata cu figura iubitei semnifica calea spre vis, ca mijloc de cunoastere a realitatii lumii. Consider poezia Izvorul noptii o stare lirica nu numai personala, ci si general umana. Forta iubirii capata valoare absoluta in existenta individuala. ...