Ion roman de tip obiectiv

Incadrata cronologic in perioada interbelica, proza lui L. Rebreanu se constituie din acumulari succesive in timp, incepand cu nuvelele si pana la marile sale creatii romanest: Ion (1920), Padurea spanzuratilor (1922) si Rascoala (1932). Cea mai importanta particularitate a romanelor lui Rebreanu este insa deschiderea spre modern.

Astfel, analiza trairilor sufletesti ale personajelor (nelinistea, obsesia, mustrarile de constiinta), studierea instinctelor primare, sondarea adancimilor obscure ale psihologiei colective, prezentarea gandurilor omului aflat in fata mortii si alte trasaturi, fac din Rebreanu ctitorul romanului romanesc modern.

Alcatuit dintr-un singur, titlul are sobrietatea coloanelor dorice. Numele protagonistului se arcuieste astfel peste intreg romanul.

Structura romanului este simetrica (rotunda). La realizarea acesteia contribuie mai multe elemente de compozitie: Titlurile celor doua parti ale romanului: Glasul pamantului si Glasul iubirii. Fiecare dintre cele doua titluri numeste o dominanta sufleteasca a personajului principal, o porunca mai puternica decat el insusi. In scurta existenta a lui Ion, cele doua glasuri se impletesc, cel dintai fiind mereu prezent; aparenta lui tacere in partea ultima a romanului isi vadeste inconstienta in scena mortii personajului cand. ii ramaie ale nimanui. Titlurile de capitol (primul fiind Inceputul, iar ultimul Sfarsitul) care contribuie la impresia de sfericitate a operei.

Imaginile initiale si finale ale romanului. Ion incepe si se incheie cu imaginea drumului spre Pripas. Daca in prima parte, soseaua vine sugerand astfel o introducere in actiune, in ultima se pierde odata cu plecarea invatatorului Herdelea, lasand loc altei generatii.

Hora este un alt element de compozitiecare deschide si incheie romanul avand -de fiecare data- o alta semnificatie: in primul capitol, la acest moment din viata satului iau parte mai toate personajele antrenate in actiune; in final, ni se sugereaza ca, daca unii s-au stins, altii leau luat locul, iar Timpul nepasator acopera totul.

Ca si Lev Tolstoi in romanul Razboi si pace, Rebreanu si-a organizat actiunea pe doua planuri narative care se intretaie: Primul dintre acestea prezinta momente din existenta taraneasca si are drept tema problema pamantului; in interiorul lui se consuma destinele literare sau dramatice ale personajelor: Ion al Glanetasului, Alexandru Glanetasul, Vasile Baciu, Ana, Florica, George Bulbuc, Savista, Zenobia si multe altele Cel de al doilea plan narativ prezinta aspecte din viata intelectualilor satului (reprezentati prin invatatorul Zaharia Herdelea si prin preotul Belciug) si are ca tema problema nationala a romanilor transilvaneni.

Cele doua teme reunite in Ion vor fi flexionate ulterior in doua capodopere: Rascoala (roman al dezlantuirii energiilor gloatei insetate de pamant) si Padurea spanzuratilor (roman al dramei traite de romanii transilvaneni obligati sa ...