Ion Personajul Principal

Personajul realist Ion este unul de referinta in literature romana, concentrand toate trasaturile taranului ardelean din primele decenii ale secolului al XX-lea. Personajul principal al romanului cu acelasi nume, este fiul lui Alexandru Pop Glanetasu si al Zenobiei.

Inca de la inceputul romanului este prezentata viata personajului principal prin drumurile satului. Ezitarile din drumul lui Ion dintre dragoste si avere. Drumul ce duce spre satul Pripas este un drum oscilatoriu ca si viata lui Ion, marcand ezitarile din viata lui. Imaginea unui sat care a uitat probabil de Hristos, tocmai prin imaginea crucii de la intrare, e un fel de anticipare a crimei si chiar prin ideea lui Ion de casatorie cu Ana si sa o distruga.

Prima imagine a lui Ion este realizata la hora din sat, cand danseaza cu Ana, ceea ce anticipeaza casatoria celor doi. Ion nu stie pe cine sa aleaga, ezitand intre frumusetea Floricai si averea Anei.

Conflictul interior care va marca destinul flacaului este vizibil inca de la inceputul romanului. Iute si harnic ca ma-sa, chips, voinic, dar sarac, Ion simte dureros prapastia dintre el si bocotanii satului ca Vasile Baciu. Cand acesta ii zice fleandura, sarantoc, hot si talhar, Ion se simte biciuit, nu suporta ocara si reactioneaza violent. De la inceput, Ion este sfasiat de doua forte : glasul pamantului si cel al iubirii, cazand victima acestor doua patimi.

Patima pentru pamant il macina pentru ca pamantul ii era drag ca ochii din cap, de aici reiesind ca Ion este un personaj rotund. Fiind dominat de dorinta de a fi respectat in sat, stapanti de o vointa de fier, cu temperament controlat de instincte primare, hotarat si perseverent in atingerea scopului, dar si viclean, Ion isi urzeste cu pricepere planul seducerii Anei.

Asadar, setea pentru pamant era trasatura dominanta a personalitatii sale, facand din el un personaj memorabil. Intreaga sa energie este canalizata spre atingerea scopului de a avea pamant : glasul pamantului patrundea in sufletul flacaului ca o chemare, coplesindu-l. Dupa ce ii reuseste planul datorita inteligentei ascutite, Ion saruta pamantul, iar fata ii zambea cu o placere nesfarsita. E a doua ipostaza a lui Ion, cand se vede mare si puternic ca un urias din basme care a biruit in lupte grele o ceata de balauri ingrozitori. Pamantul inseamna pentru Ion demnitate, obiect al muncii asupra careia isi exercita energia, vigoarea, harnicia si priceperea. Dupa ce o lasa insarcinata pe Ana, atitudinea lui Ion este rece, cinica, nu discuta cu ea. Cand discuta cu Vasile Baciu, Ion este semet si cu nasul in vant, sfidator, constient ca detine controlul absolut asupra situatiei si ca-l poate sili sa-i dea pamantul la care atata ravnise. Cand s-a insurat cu Ana, Ion a primit pamanturile ei, Ana devenind o povara. Ion, dupa ce si-a insusit pamantul intr-un mod necinstit, si-a vazut unul dintre idealuri indeplinit si a incercat sa si-l indeplineasca si pe ...