A treia din seria comediilor lui I. L. Caragiale dupa O noapte furtunoasa, Conu Leonida fata cu reactiunea si inainte D-ale carnavalului, O scrisoare pierduta capodopera a dramaturgiei romanesti a vazut lumina rampei pentru prima oara in 1884 la Teatrul Naional din Bucuresti.
Eugen Ionesco avea sa recunosca in dramaturgul nostru clasic pe cel mai mare comediograf al lumii, iar Edgar Papu in volumul Clasicii nostri afirma ca O scrisoare pierduta este singura conedie a lumii care se ridica la valoarea epopeica a unui epos eroic- comic.
Tema comediei urmareste lupta dintre doua tabere pentru cucerirea puterii politice intr-un oras-capitala de judet de munte, in care urmeaza sa se desfasoare alegerile pentru desemnarea unui deputat in colegiul al II-lea. Scriitorul realizeaza in opera o sinteza superioara intre satirizarea moravurilor din epoca respectiva si surprinderea unor caractere umane cu semnificatii de generalitate. Cu alte cuvinte, scriitorul realist si clasic in acelasi timp, pune in evidenta partea comica din zbuciumul celor care doresc sa se imbogateasca din politica, el isi bate joc de faza lor demagogica sau reactionara. Titlul ar putea sugera neglijenta ce poate pune in pericol linistea unui oras, a unei tari, daca avem in vedere ca in comedie se vehiculeaza ca mijloc de santaj politic doua scrisori : una in capitala de judet, alta in capitala tarii. Grotescul este cu atit mai eruptiv cu cat scrisoarea e un banal bilet de amor si nu o alta scrisoare diplomatica sau oficial-administrativa. Deducem ca sistemul electoral este atat de precar incat un banal bilet de amoros poate sa-l bulverseze, sa-i ameninte principiile. Asemenea viziune asupra continutului de idei al piesei atrage atentia asupra laturi grave a situatiei reale, iar rasul se transforma in plans cind descoperim ca intr-un judet de munte sau si mai grav cand in intreaga tara, in lupta politica sunt aruncate ca o moneda de schimb santajul, minciuna, falsu, amenintarea, promisiuni ca va iesi invingator cel care este moralmenta mai necinstit. Si fiindca rezultatul este si comic si tragic se poate spune ca o scrisoare pierduta e o tragicomedie. Din didascali aflam ca febra pregatirii alegerilor este surprinsa in capitala unui judet de munte. Lipsa localizari geografice precum si personajele tipice demagogul politic Catavencu; vicleanul bonom Trahanache; canalia senila Dandanache; prostul fudul Farfuridi, servilul descurcaret Pristanda, femeia adultera Zoe confera candidatilor Tipatescu prefectul judetului, Agamemnon Dandanache vechi luptator de la 48. De altfel si timpul actiuni care este sugerat vag completeaza aceasta impresie.
Evolutia conflictului exceleaza prin simplitate, marca a talentului desavirsir si prin concluzie observam capacitatea lui Caragiale de a selecta esentialul. Simplitatea si concluzia constituie trasaturi ale clasicismului si asigura ritmula alert in sucesiunea scenelor orientarea precisa si imperativa a evenimentelor spre telul ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
