Nuvela In vreme de razboi a aparut in anul 1898, ca si O faclie de Pasti si Pacat, facnad parte din perioada marilor creatii dramatice, anul 1898 fiind chiar unul din cei mai rodnici ani ai sai.
Titlul are o valoare metaforica deoarece autorul nu va face referire in opera sa de intamplari de pe campul de lupta, ci razboiul se poarta in sufletul lui Stravache, lucru sesizat si de Serban Cioculescu: Tema acestei excelente nuvele, desi autorul o sublintitulase este obsesia, adica setea de inavutire care dezumanizeaza si mutileaza suflete. Lupta este una interioara, batalia dintre constiinta si dorinta de a avea mai mult, se transforma in cazul lui Stravache intr-o obsesie greu de suportat. In vreme sugereaza faptul ca partea cea mai importanta a actiunii are loc in perioada acestui razboi interior.
Deci, hangiul Stavrache, mostenitorul fratelui sau, preotul Iancu din Podeni, plecat pe front ca sa scape de urmarire, caci fusese capitanul unei bande de hoti, traieste la inceput, iluzia fugara ca fratele sau nu se mai intoarce. Curind, obsesia reintoarcerii fratelui pune stapinire pe el si-l devoreaza, pina la urma.
Desi autorul a subintitulat-o schita, opera In vreme de razboi este o nuvela. Desi, in mod concret, nu apare decat un personaj principal, carciumarul Stavrache, isi fac simtita prezenta si alte personaje, fantomatice, sustinute de granita incerta dintre real si ireal, cum sunt popa Iancu si complicii sai.
Scrierea a fost intitulata schita probabil intr-o incercare de redactare a altei scrieri, de dimensiuni mai mari, un posibil roman.
Nuvela in vreme de razboi urmareste derularea unui caz psihologic in contextul unui mediu social in care setea de inavutire vestejeste spiritele. Ea este superioara altor creatii caragialesti de acelasi gen, intrucat motiveaza un demers tragic si realizeaza nu numai atmosfera, ci si tipologie, fiindca Stavrache, frate neomenos, intruneste ceva din eternul uman (George Calinescu). De acea, Caragiale trebuie considerat nu numai un geniu clasic si realist, care a creat in literatura noastra limbajul dramatic, asa cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj liric, dar si un genial diaelectrician, capabil sa exprime cu egala stralucire in toate momentele carierei sale, in teatru si in proza, in schitele telegrafice din varianta momentelor sau in povestirile de mai dimensiuni (Florin Manolescu, 2000) Arta lui dramatica si nuvelistica poate servi drept model pentru toate timpurile si cine-si da seama de bogatia de forme, cele mai multe din ele desavarsite, nu poate sovai un moment sa vada intr-insul pe unul din cei mai mari artisti literari ai tuturor timpurilor. (Mihai Dragomirescu) Silvian Iosifescu comenta: Viziunea in care se realizeaza intreaga opera este clasicizata prin numarul redus de personaje, prin concentrarea in timp, prin miscarea dramatica spre culminatie si deznodamant. Dar diversitatea in tipologia sociala corecteaza laturile ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
