In aceasta nuvela psihologica Caragiale urmareste procesul comlex si complicat al degradarii psihice a hangiului Stavrache, datorita setei de avere, de bani. Caragiale urmareste magistral instalarea obsesiei si evolutia ei spre nebunie.
La inceputul nuvelei Stavrache este un hangiu instarit, sigur de sine, sentiment pe care i-l da averea pe care o are. Ca toti oamenii avuti (instariti) Stavrache traieste spaima, frica de a nu fi pradat.
Stavrache apare apoi in stare de frate bun si saritor, care il ajuta pe Popa Iancu sa-si piarda urma, trimitindu-l cu voluntarii pe front. Dupa plecarea fratelui Stavrache intra in stapanirea averii lui Popa Iancu.
Prin notarea acestei reactii de comportament a lui Stavrache, autorul sugereaza ca deja in sufletul acesteia s-au petrecut o schimbare, ca personajul este preocupat de ideea stapaniri depline a averii fratelui sau.
Caragiale consoleaza gandul ascuns (neexprimat) a hangiului care-si exprima speranta ca fratele sau sa nu se mai intoarca.
Dupa primirea celei de a doua scrisori, care il anunta despre moartea eroica a fratelui sau Stavrache plange mult, dar se consoleaza repede, si primul gand este sa mearga la notar, ca sa afle cum poate intra cu forme legale in stapanirea averii fratelui sau.
Cu toate ca a intrat legal in stapanirea averii fratelui sau, Stavrache este chinuit de gandul ca fratele sau s-ar putea totusi intoarce si atunci el ar putea pierde averea castigata atat de usor. Punctul culminant: Personajul are cosmaruri in care fratele ii apare in diferite ipostaze. In primul cosmar Popa Iancu ii apare ca un ocnas. Stavrache il cearta ca si-a facut neamul de ras, dar mai are inca sentimente umane, fiindu-i mila de fratele sau.
In al doilea cosmar fratele ii apare in ipostaza de capitan. De data aceasta Stavrache manifesta porniri animaniale, incercand sa-l ucida.
Acest fond sufletesc, chinuit de obsesia intoarcerii fratelui, de cosmaruri, aparitia lui Popa Iancu declanseaza nebunia. In maniera naturalista, Caragiale noteaza reactiile fiziologice prin care se si exteriorizeaza.
Dialogul are rolul de a-l caracteriza pe Stavreache (cu fetita, cu avocatul, cu fratele sau) Din aceste reiiesezgarcenia, lacomia, rapacitatea lui Stavrache.
Dialogurile sunt concis, dar dezvaluie psihologii. Deznodamantul: Poate fi interpretat in doua moduri.
Exista o corespondenta perfecta intre starea tensionata a lui Stavrache si cadrul natural: ploaia, viscolul, zapada, noaptea amplifica obsesia, starea de criza.
In scena de final zgomotul monoton si ritmic al ploii corespunde cu exactitate in timpul inclestarii dramatice dintre cei doi frati.
...
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.