Ion Luca Caragiale

Marele nostru classic, Ion Luca Caragiale s-a nascut in satul Haimanale (azi 1. L Caragiale ), langa Ploiesti, in noaptea de 29-30 ianuarie 1852. Tatal, Luca St. Caragiale era secretar al Manastirii Margineni, iar mama Ecaterina, provenea dintr-o familie de negustori. Prin anii 1859-1860, familia lui Caragiale se stabileste la Ploiesti unde tatal activeaza ca avocat.

Micul Caragiale urmeaza cursurile primare la Scoala Domneasca din Ploiesti, avand ca dascal pe Basil Dragosescu, invatator pe care-l va evoca in scrierea Peste 50 de ani Gimnaziul i1 frecventeaza la renumita scoala Sf.Petru si Pavel, apoi se inscrie la Conservatoml de arta dramatica Bucuresti, la c1asa de declamatie si mimica a unchiului sau, Costache Caragiali.

ln 1870 este numit copist la Tribunalul Prahova. Dupa moartea tatalui sau, la 18 ani Caragiale devine sustianatorul intregii familii, fapt pentru care va ocupa diverse slujbe prost platite.

Primele incercari literare dateaza din 1873-1875 si sunt gazduite de

Ghimpele, in care autorul semneaza Car, Politicar sau I.L.C. Scoate o revista umoristica de mici proporti Claponul, in 1876. In 1877 primeste sa fie sef de redactie la revista Timpul. Tot in aceasta perioada incep colaborarile cu Junimea, unde citeste la 12 nov. 1878 o noapte furtunoasa sau Numarul 9 In 1879, tot la Junimea citeste Conul Leonida fata cu Reactiunea ;si Aforisme.In 1881 devine revizor scolar al Judetelor Suceava si Neamt.

, ,

In 1884 la 6 octombrie,la aniversarea Junimii, citeste piesa

o scrisoare pierduta In 1885 este premiata piesa D-ale carnavalului de un juriu compus din Alecsandri, Hasdeu, Maiorescu, Gr. Ventura, Urechia. Este numit director general a1 teatrelor de catre Titu Maiorescu, dar datorita unor manevre ostile, atmosfera nefavorabila i1 face sa demisioneze. La moartea lui Eminescu publica "in Nirvana, " un senzational necrolog, omagiul marelui poet. In anul 1890 este reprezentata pe scena Napasta care nu are succes la public, aceasta aducand mari neplaceri scriitorului , fapt ce-l determina sa se retragaa din diversele cercuri literare, iar 1892 se retrage de la Junimea. La Iasi, scoate in 1893 Moftul roman impreuna cu Anton Bacalbasa, revista in care satirizeaza preocuparile oculte ale lui Hasdeu si poezia modernista a lui Macedonski.

Caragiale a fost tentat si de afaceri, dar rand pe rand s-au dovedit paguboase.

In anul 1897 apare in "Biblioteca pentru toti", - Notite si fragmente literare, iar la Editura Saraga volumul Schite. Dupa un proces de plagiat impotriva lui C.A. Ionescu Caion, pe care i1 castiga si prin pledoaria stralucita a lui B. St. Delavrancea, piesa Napasta este tradusa in limba franceza. Caragiale intreprinde 0 serie de calatorii in tara si strainatate, in ideea gasirii unei oaze de liniste care sa-l vindece " de atatea si atatea ofense, mahniri si amaraciuni ".

Se stabileste in Germania , in 1905, tinand legatura cu prietenii din tara. Impresionat de evenimentele din 1907, scrie 1907 din primiivara pana-n toamna , articol publicat in ziarul " Die Zeit" din Viena. Se inscrie in partidul conservator democrat a lui Tache Ionescu (1908 ). La editura Minerva ii apar trei volume de Opere complete.

Cand Caragiale implineste 60 de ani, societatea scriitorilor intentioneaza sa-l sarbatoreasca, insa scriitorul refuza.

S-a stins din viata in noaptea de 8-9 iunie 1912 si a fost imormantat la cimitirul Bellu din Bucuresti, langa Eminescu si Cosbuc.

Creatia lui Caragiale confirma 0 sintagma bine cunoscuta " unitate in diversitate " Opera sa este variata ca genuri, specii, teme, idei, dar are 0 armonie interioara si 0 unitate remarcabila. Aceasta unitate este data de limbajul estetic al textelor. Talentul sau de dramaturg, vocatia de a-si prezenta personajele mai mult in plan lingvistic, confera unicitate creatiilor sale, indiferent de genul abordat. Personajele traiesc prin vorbe - sustine Mircea Iorgulescu in Eseu despre lumea lui Caragiale: " Ocupatia cea mai raspandita in lumea lui Caragiale e statuI de vorba. Au n-au treaba acesti oameni abia asteapta un prilej sau un pretext sa - nceapa" 0 discutiune ", de obieei foarte animata si mai intodeauna mult prelungita Vorbitul este chiar viata lor. Vorbitul este pentru ei nici mijloc, nicii scop; este 0 forma de viata "

" Schitele " si eomediile sunt imagini vii ale vietii. Personajele sunt persoane eu gesturi, dar mai ales eu vorbe firesti, definitorii, miscandu-se eu mult dinamism : fac vizite, beau ceai, barfesc sau insulta -(Dl. Goe, Tren de pliicere), joaca la loterie (Doua loturi ), se agita pentru recuperarea unei scrisori de amor pierduta ( 0 scrisoare pierduta ), se distreaza la spectacolele de la " lunion ".

In nuvele autorul nu se mai ocupa de tipuri, ci de cazuri, uneori patologice (in vreme de razboi, o fiiclie de paste) , atmosfera

CALINESCU, G., Istoria literaturii romane, Bucuresti, Editura pentru literatura, 1968.

CALINESCU, Alexandru, Caragiale sau varsta moderna a literaturii, Bucuresti, Editura Albatros, 1976.

CRACIUN, Gheorghe, Istoria didactica a literaturii romane, Brasov, Editura Aula, 1998.

CIOCULESCU, Serban, Ion Luca Caragiale, Bucuresti, Editura Tineretului, 1967

ELVIN, B., Modernitatea clasicului I.L.Caragiale, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1967

*** Ion Luca Caragiale interpretat de Bucuresti, Editura Eminescu, 1974