Basmul a aparut in epica populara, ulterior patrunzand si in literatura culta (in secolul al XIX-lea, in perioada de afirmare a esteticii romantice). Specie a epicii (culte), naratiune ampla, implicand supranatural si fabulosul. Personajele (oameni, dar si fiinte himerice) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie, de obicei, prin victoria fortelor binelui.
Eroul (protagonistul) este ajutat de fiinte supranaturale, animale fabuloase sau obiecte magice si se confrunta cu un adversar (antagonistul). In basmul cult, autorul preia tiparul narativ al basmului popular, dar reorganizeazaelementele stereotipe conform viziunii sale artistice si propriului sau stil. Basmul cult imita relatia de comunicare de tip oral din basmul popular. Particularitatile basmului cult sunt reprezentate de: cliseele compozitionale: formule tipice (initiale, mediane, finale); motive narative diverse: calatoria, lupta, victoria eroului, probele depasite, demascarea si pedepsirea raufacatorului, casatoria si rasplata eroului; specificul reperelor temporale (timpul fabulos, mitic, illo tempore) si spatiale (taramul acesta si taramul celalalt) - sunt vagi, imaginare, redate la modul general; stil elaborat, imbinarea naratiunii cu dialogul si descrierea; cifre magice, simbolice; obiecte miraculoase; intrepatrunderea planurilor real-fabulos, fabulosul este tratat in mod realist; conventia basmului (acceptata si de cititor): acceptarea de la inceput a supranaturalului ca explicatie a intamplarilor incredibile.
Actiunea se desfasoara linear; succesiunea secventelor narative sau a episoadelor este redata prin inlantuire. Coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitatea si aspatialitatea conventiei: Amu cica era odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai indepartata. Tara in care imparatea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pamantului, si craiia istuilalt la alta margine. Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza inca din incipit. Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii (in plan simbolic: de la imaturitate la maturitate). El paraseste lumea aceasta, cunoscuta si trece dincolo, in lumea necunoscuta.
Fara indoiala o capodopera, Povestea lui Harap-Alb este cel mai reprezentativ basm al lui Creanga, nu pentru ca in el sunt acumulate majoritatea temelor, motivelor, modalitatilor narative specifice basmului, ci pentru ca releva constiinta scriitoriceasca a autorului, faptul ca opera literara este o plasmuire artistica a realitatii cu multiple valente psihologice, etice si estetice. Povestile lui Creanga au un caracter realist, fantasticul fiind puternic individualizat si umanizat. Structura compozitionala are ca element constitutiv calatoria intreprinsa de Harap-Alb, care devine un act initiatic in ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
