Ioan Slavici, viața și activitatea literară

Ioan Slavici s-a nascut la 18 ianuarie 1848 in comuna Siria de langa Arad. Urmeaza scoala primara in Siria, liceul la Arad si Timisoara, iar studiile universitare de drept si stiinte la Budapesta si Viena. La Viena este presedintele Societatii Studentilor Romani Romania Juna. Il cunoaste pe Eminescu si intalnirea lor se transforma intr-o prietenie pe viata.

Debuteaza in 1871 cu o comedie, Fata de birau, publicata in revista Convorbiri literare, dar vocatia lui e de prozator si se va concretiza in 1881 cu volumul Novele din popor, moment de seama in evolutia prozei romanesti.

Intre timp, poposeste la Iasi pentru scurta vreme (1874), apoi vine la Bucuresti, unde este secretar al unei comisii de documente istorice (colectia Hurmuzachi), profesor la Liceul Matei Basarab si redactor la Timpul (coleg de redactie cu Eminescu si Caragiale intre 1877-1881). In 1882 e ales membru corespondent al Academiei, sectia istorica.

In 1884 se stabileste la Sibiu. Intemeiaza ziarul Tribuna, fiind un jurnalist de rara fecunditate. Aici indruma primii pasi in literatura si inlesneste debutul poetului George Cosbuc.

Din 1890 revine in Bucuresti. Lucreaza in invatamant, editeaza ziare si reviste (Vatra, impreuna cu Caragiale si Cosbuc), publica volume de nuvele si romane, precum si volume cu caracater memorialistic.

Moare la 17 august 1925 in casa fiicei sale, Lavinia, din Crucea de Jos, Panciu.

E inmormantat la schitul Brazi din Panciu.

Asezat alaturi de Eminescu, Creanga, Caragiale, scriitori cu stil fascinant, mari creatori de limba, Ioan Slavici, cu limbajul lui sobru, meticulos, poate sa para un autor din alta clasa valorica. In realitate el este un intemeietor ca si ceilalti trei, prin opera lui patrunzand in literatura romana filonul popular al povestirii si universul satului romanesc transilvanean. El a creat in epica romaneasca nuvela si romanul de tip realist si, mai ales, a adus analiza psihologica a sufletului individual, dar si colectiv, element definitoriu al prozei moderne.

Creator de personaje memorabile si constructor epic, observator ascutit si moralist cu vocatie de pedagog, Ioan Slavici este cel dintai mare scriitor pe care Transilvania ii daruie literaturii romane la sfarsitul secolului al XIX-lea. Cu Ion Creanga, din Moldova si cu I. L. Caragiale, din Muntenia, alaturi, se alcatuieste un adevarat triunghi simbolic al spiritualitatii romanesti, in mijlocul caruia se inalta ca o coloana a infinitului simbolul lui Eminescu.

Proza lui I. Slavici Printre marii clasici, dintre care fiecare reprezinta superioara inflorire a unui gen sau a unei specii in literatura romana (M. Eminescu fiind prin excelenta poetul, I. L. Caragiale-dramaturgul si I. Creanga-povestitorul), I. Slavici este cunoscut indeosebi ca nuvelist de exceptie. Prin opere ca Moara cu Noroc, Padureanca, Popa Tanda ori Budulea Taichii, scriitorul se afirma in calitate de creator al unei lumi animate de mari ...