În vreme de război

Nuvela In vreme de razboi a aparut in anul 1898. Tema nuvelei este obsesia. Hangiul Stavrache, care mosteneste pe fratele sau, preotul Iancu din Podeni, plecat pe front pentru a scapa de urmarire, fiind capitanul unei bande de hoti, traieste iluzia, devenita teama, ca fratele sau nu se va mai intoarce. Obsesia intoarcerii pune stapanire pe Stavrache, evoluand tragic.

Nebunia lui Stavrache ajunge la forma paroxistica. Nuvela, prin cele trei capitole, urmareste gradarea nebuniei, realizand un destin tragic, dominat de erditete, tensiunea crescand si sub teroarea cosmarurilor, a lait-motivului: Gandeai c-am murit, neica? . In vreme de razboi este alcatuita din trei capitole, fiecare marcand o etapa in evolutia lui Stavrache, si apoi trei planuri: planul povestitorului, planul dialogat si natura, care constituie cadrul povestirii.

Mai intai, intamplarile sunt relatate de autor. Stavrache, care mosteneste averea fratelui sau, Iancu Georgescu, traieste spaima reintoarcerii acestuie, scrisoarea insa il linisteste o scurta perioada, pentru a cadea din nou prada halucinatiilor. Glasul celui plecat ii revine in minte intr-un mod obsesiv si chinuitor. Hangiul se inchipuie intr-o inversunata inclestare cu popa Iancu, in care el reuseste sa-si infinga degetele in muschii grumazului adversarului, rupandu-I incheietura cerbicei. Scena infatiseaza o extraordinara dorinta de a ucide. Iata de ce manifestarile patologice sfarsesc printr-o dereglare a psihicului. Stavrache trece prin diverse stari tensionale: de la apatie la obsesie si nebunie. Robit de trairile interioare, se duce la preotul satului pentru a-I face sfestanie acasa.

Caragiale analizeaza minutioas reactiile fiziologice ale acestuia in momentul intalnirii cu Iancu: gura ii este intredeschisa dar fara sa poata vorbi, ochii holbati, iar mainile inclestate. Lua paharul sa bea, il duse spre gura, dar gura ramase inchisa. Stavrache, la un moment dat, este incapabil sa distinga planul real de cel al halucinatiilor. Investigatiile patologice sunt realizate prin relatari si descrieri. Pentru el, pierderea averii este o catastrofa de mari proportii. De aici drama.

Cel de-al doilea plan al acestei nuvele este surprins gradat. Dialogurile sunt comprimate, propozitiile interogative, destul de numeroase, presupun gesturi: Ce e ma? Am venit la dumneata ca la un duhovnic. N-aude nimeni? As! Cine s-auza? . Nu lipsesc nici indicatiile scenice: preotul se uita in toate partile, vrand sa spuna ceva.

In capitolul al treilea, dialogul cu fetita care vine sa cumpere rachiu si gaz dezvaluie rapacitatea acestuia. La rugamintile fetitei raspunde cu replica: Scrie-v-ar popa sa va scrie de parliti! . Natura inervine in planul al treilea, cand toate intamplarile au loc noaptea: popa vine la fratele sau noaptea, I se arata tot noaptea; fetita vine seara tarziu si tot noaptea se reintoarce Iancu Georgescu pentru a-I cere lui Stavrache banii.

Intr-un cadru in care elementul analitic este ...