Imnul

Imnul este o specie a genului liric. Este o creatie in versuri, in care autorul preamareste, in cuvinte solemne, patria, eroii, evenimentele cruciale din viata natiunii. De obicei, in imn autorul explica sentimentele unei colectivitati, unui popor. Inrudit cu Oda, imnul era initial un cantec de biruinta. In antichitate, imnul era un poem inchinat eroilor legendari sau un cantec religios inchinat zeilor. Ulterior s-a ajuns la imnurile nationale, unele avand caracter revolutionar, in aceasta ultima categorie intrand si poezia Desteapta-te, romane! de Andrei Muresanu.

Ca specie literara, imnul prezinta mai multe trasaturi: este o poezie lirica, exprimand sentimentele unei persoane sau unei colectivitati, autorul preamareste patria, eroii, momentele importante din viata natiunii, tonul solemn. Pe muzica lui Anto Pann Desteapta-te, romane! a fost cantata in ocazii solemne si a devenit, dupa 1989, imnul nostru national.

Poezia Desteapta-te romane! se incadreaza in genul liric, intrucat autorul isi exprima, in mod direct si nemijlocit, propriile sentimente: patriotismul (concretizat in dorinta trezirii in lupta impotriva robiei), mandria pentru o descendenta ilustra, sentimentul apartenentei la un neam de viteji, peste care se arcuieste umbra marilor strabuni. Constiinta ca a sosit momentul marii Uniri a tuturor romanilor se degaja din ce in ce mai mare parte a acestor versuri solemne.

Titlul este alcatuit din verbul a destepta, la modul imperative, caruia i se adauga substantivul roman in cazul vocativ. Chiar daca este la singular autorul li se adreseaza tuturor romanilor. Indemnul adresat in titlu este intarit prin folosirea semnului exclamarii si prin repetare.

Prima metafora a textului: somnul cel de moarte semnifica inertia in fata unui destin tragic pe care li l-au hrazit romanilor barbarii de tirani. Anul 1848 fiind asteptat ca an de mari prefaceri, poetul considera ca soarta romanilor s-ar putea schimba (Acum ori niciodata), daca ei insisi vor participa la revolutie.

In strofa a II-a, indemnul adresat romanilor in titlu isi gaseste motivarea in originea lor romana. Numele imparatului Traian, triumfator in lupte este pomenit ca un simbol al vitejiei strabune, prelungite in prezent ca o Coloana a Infinitului: Ca-n aste mai curge un sange de roman. In strofele a III-asi a IV-a, contemporanii poetuluisi intemeietorii de tara sunt legati, peste timp, prin aceeasi dorinta de libertate. Primii, infatisati prin comparatia cum stau ca brazi in munte voinici sute de mii sunt gata sa ia parte, printr-un gest istoric maret, la schimbarea de destin asteptata: inaintasii, infatisati prin numele ilustre ale lui Mihai Viteazu, Stefan cel Mare si Matei Corvin, reprezinta modele demne de urmat.

Enumeratia batrani, barbati, juni, tineri, din munti si din campii, care incheie strofa a treia sugereaza imaginea stilizata a poporului si a pamantului romanesc. Pentru toti acestia nu poate exista decat o singura optiune ...