Harap Alb

-motivele: calatoria, petitul, muncile, proba focului, incercarea puterii, izbanda mezinului, casatoria; -ajutoarele: Gerila, Setila, Flamanzila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila, Sfanta-Duminica, calul, regina furnicilor si cea a albinelor, turturica; - fuziunea dintre real si fabulos: se trece de la real la fantezie fara sa se faca distinctia intre cele doua planuri; Diferentele dintre un basm popular si unul scris de Ion Creanga pot fi foarte bine relevate facand o analiza la nivelul artei narative, al fantasticului, al comicului si al eruditiei paremiologice, precum si la nivelul limbajului.

Referindu-se la specificul artei literare, remarcam ca scriitorul individualizeaza cu ajutorul detaliilor si dramatizeaza actiunea prin dialog. Dialogul are menirea de a dezvolta actiunea si de a caracteriza personajele.

La nivel fantastic, in basmul popular personajele supranaturale sunt umanizate, pe cand eroii din Povestea lui Harap-Alb amintesc de personajele din Amintiri din copilarie, prin comportamentul, gesturile, psihologia, mentalitatea si limbajul lor. Astfel, imparatul Ros se uita de-a mirarea la petitori, cauta prin asternut sa vada ce l-a piscat de i-a stricat somnul. Harap-Alb plange cand il dojeneste parintele sau, se manie si loveste cu fraul in cap calul grebanos care se indreapta sper tava cu jaratic, este slab de inger etc. Omeneste se comporta si tovarasii sai nazdravani: cand fata imparatului Ros se preface in pasare, Ochila ii spune lui Pasarila: Mai, fetisoara imparatului ne-a tras butucul! si cand aceasta se acunde in spatele Lunii, Pasarila o gabuieste asa cum Nica gabuise pupaza in scorbura.

Un element absolut nou in povestea lui Creanga este localizarea fantasticului din punct de vedere istoric si geografic. Personajele sunt niste tarani care vorbesc in grai moldovenesc.

Alta dominanta a srisului sau o reprezinta placerea de a spune, verva si optimismul. Pentru a obtine o veselie contagioasa autorul apeleaza la exprimarea poznasa, mucalita (Sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri), ironia relizata prin folosirea diminutivelor (buzisoare, bauturica), zefelmisirea (Tare-mi esti drag! Te-as baga in san dar nu-ncapi de urechi), caracterizarile pitoresti (infatisarea lui Gerila sau Ochila), prezentarea unor oameni si scene care starnesc hazul (dialogul -2- imparatului Ros cu petitorii infometati, cearta dintre Gerila si ceilalti); utilizarea unor porecle si apelative caricaturale (tapul cel ros, Buzila, mangositi, farfariti), a unor vorbe de duh (Da-i cu cinstea sa peara rusinea). Nota de originalitate a basmului este oferita si de eruditia paremiologica. Rolul proverbelor, zicatorilor este sa sporeasca rapiditatea povestirii si sa produca efecte hilare.

Creanga este inconfundabil prin limbaj. Majoritatea cuvintelor sunt de origine populara; unele au forma fonetica moldovenesca; exista numeroase regionalisme, in timp ce neologismele apar foarte rar. Si fiindca scriitorul ...