Hanu Ancutei

Nascut la Pascani, Mihail Sadoveanu (1880 1961) este unul dintre cei mai mari prozatori, care a scris foarte mult dovada faptul ca el a debutat editorial in anul 1904, cu 4 volume (Povestiri, Soimii, Dureri inabusite, Crasma lui mos Precu). Hanul Ancutei a aparut in 1928 si este un volum de 9 povestiri care poate fi considerata cea mai stralucita creatie lirica epica. Frumusetea deosebita a limbii si vraja stilului in dezvaluirea sentimentelor, tainelor sufletesti, cadrul de legenda sunt elemente care dau viata povestii. Cele 9 povestiri sunt intamplari relatate in Hanul Ancutei de catre taranii moldoveni ce poposeau aici pentru odihna si distractie. Intamplarile se petrec in timp mitic, romanesc, dar nu intr-o anumita opera sociala.

afara orasului. Actiunea se petrece pe la jumatatea secolului XIX. Pe aici treceau mai multi calatori, cu carutele, si poposeau la hanul Ancutei pentru a se odihni, pentru a manca si mai ales pentru a-si povesti viata plina de peripetii, in jurul focului. Dorinta arzatoare de comunicare este un element unificator.

Hanul este vazut ca o cetate, este umanizat, personificat si reactioneaza la miezul noptii, cand da tarcoale Satana.

Momentul din nuvela este prezentat intr-un timp mitic, atunci cand tara era de un belsug nesfarsit, cu toamne extrem de bogate: Spatiul si atmosfera unde se intalneau calatorii sunt mitice, fabuloase: taberele de cara nu se mai istoveau, lautarii cantau fara oprire, cadeau doborati de truda si de vin si la focuri oamenii si mesterii frigeau hartane de berbeci. Toata actiunea si atmosfera nuvelei sunt proiectate intr-un timp si spatiu mitic. Sadoveanu porneste de la un modul deja existent: bogatia si belsugul nesfarsit al unei tari binecuvantate de Dumnezeu.

Povestirea- specie epica cu trasaturi distinctive destul de slab individualizate. Sunt in general caracteristice pt povestire: - importanta acordata naratorului si actului nararii si accentul pus pe intamplari si situatii, mai putin personaje. Ca dimensiuni si ca amploare a subiectului povestirea se situeaza intre schita si roman. Se confunda adesea cu nuvela, de altminteri, in unele limbi ca de exemplu engleza nu exista o distinctie terminologica intre aceste 2 specii literare. Povestirea in rama reprezinta o forma de incadrare a uneia sau mai multor naratiuni de sine statatoare in prezentarea unei situatii de comunicare. In cel de-al 2-lea caz, numit si povestire in povestire, un personaj al naratiunii principale intrerupe firul actiunii printr-o istorisire proprie, preluand in raport cu acesta, rolul naratorului. Si in povestirea Hanul Ancutei Sadoveanu foloseste povestirea in rama. Sadoveanu este un povestitor liric, reflectiv care imbina oralitatea stilului popular cu eruditia livresca. Povestirea este la persoana I am umblat; ne-am despartit; am pierdut; am venit; m-am imbracat; o asteptam etc.

Tot limbajul din nuvela este protocolar, ceremonios, chiar ritualic: stimate fete ...