Grand Hotel Victoria Romana

Ion Luca Caragiale este primul mare scriitor obiectiv, in opera caruia este reflectata in profunzimea ei, viata societatii romanesti, vazuta ca o comedie umana si transpusa intr-un authentic document, artistic al epocii.

In majoritatea operelor sale, tinta criticii, a ironiei si a sarcasmului o reprezinta mica burghezie bucurestena si provinciala, care nu s-a distantat de moravurile orientale, desi are pretentii de apartenenta la viata civilizata occidentala. Aceasta nuvela reprezinta conceptia despre arta.

Intorcandu-se de la Paris pentru a-si revedea oraselul sau natal, Ploiesti, are parte, pe parcursul calatoriei sale cu trenul, de o companie vesela de bucuresteni, care se intorceau de la expozitie. Se despartise de ei de dimineata, iar pe-nserate intra in oraselul sau natal, unde nu mai fusese de copil. Nu simtise acele palpitari, care se simt la orice revedere de acest fel. Nici pomii si altele n-au manifestat vreo emotie deosebita fata de vechiul lor prieten. De la gara poreneste cu trasura prin niste ulite triste, unde mirosea a scapatare si a paraginire. Acest lucru l-a indispus cel mai mult. A ramas aici peste noapte, avand nevoie de odihna, vrand sa doarma fara fluiere, clopote, dar mai ales fara impresii mirifice de la Paris. A doua I pregateste trasura si porneste spre Grand Hotel Victoria Romana, ce se afla in centrul orasului. Hotelul era format din doua parti. In partea centrala se afla coridorul, de o parte Restaurant et Berarie, iar de alta Cafenea et Confiserie. Dinaintea confiseriei sunt asezate mese si scaune pana in mijlocul strazii, aici strangandu-se seara societatea aleasa. Acum era plin de lume. Sosirea sa produce senzatie. Toti ochii se pironesc asupra lui. Se duce sa-si opreasca o camera, apoi sta la o masa in partea restaurantului sa bea o bere. Privirile il sageteaza. Pe langa cei de la mese, ies acuma sa se uite la dansul si cei din cafenea. Un baietel ca de vreo cinci ani, s-a sculat de la locul lui, a venit binisor la masa lui si, mancand dintr-o prajitura s-a pus sa-l studieze de aproape. Mama sa l-a strigat. In zadar, copilul era numai ochi, nu auzea. Privirile insistente ale acelui copil il biruiau. De-ar fi numai privirile. Acum, baiatul, cu mana plina de spuma de zahar, il si pipaie. Nemaiputand rabda, se scoala de la masa, plateste si intra pe, dar tot ascultaa tinut dupa el pana la scara, si-l privea cum urca, pana cand, facand cotul scarii, ii iesise din bataia ochilor. Acesta ajunge in camera, unde era o caldura innabusitoare si mirosea a vopsea de terbentina proaspata. Ferestrele dadeau in ulita. In fata era o raspantie. In fund se vedea foisorul de foc deasupra casei orasului. Pe sub ferestre trecea Strada Independentei, care la dreapta dadea in Strada Regala, strada principala din fata hotelului. Grand Hotel state ape maidanul, unde acesta se juca in copilarie. Isi aducea aminte si acum maidanul plin de popor inghesuindu-se la o masa, pe care o saptamana a stat zi si noapte o condica enorma deschisa. Era dupa 11 Februarie. De cate ori ieseau de la ...