Filozofie asupra vieții

Omul este masura tuturor lucurilor. Este cea mai coplexa realizare la care s-a ajuns pana acum. Omul este fragil si puternic in acelasi timp. Este de ajuns ca inimile sale sa stea in loc o secunda numai pentru a muri. Inima biologica moare si o data cu ea, si trupul sau. Inima spirituala. cand moare ea, trupul mai agonizeaza multa vreme poate.

Blaise Pascal spunea ca inima are ratiuni pe care ratiunea nu le intelege. Eu cred ca ratiunea inimii apare cand ratiunea creierului da gres. Ea intervine atunci cand facem un lucru gresit pentru ca asa ar fi bine. Chiar daca indeplinim lucrul respectiv, nu vom fi pe deplin satisfacuti niciodata daca inima nu este si ea multumita.

Daca ii spunem unei persoane care a terminat faculatatea ca mai are multe de invatat. ea ar putea afirma ca asta nu e posibil, ca ea e satula de atata carte. Eu cred ca omul invata sau ar trebui sa invete permanent. Consider ca trebuie sa invatam atat din greselile noastre, cat si din ale celorlalti, dar mai din greselile celorlalti. Daca am invata din greselile altora, nu am ajunge sa le facem si noi la randul nostru.

Omul trebuie sa invete tot ! De la a merge, a scrie, a citi pana la a muri. Si totodata sa invete sa traiasca. Pentru ca daca nu traieste cu adevarat este ca si cand ar agoniza Trebuie sa invatam mereu pentru a invata in sfarsit sa murim (Marie Von Ebner-Eshenbach) Moartea este ultima lectie pe care omul trebiue sa o invete. Omul nu se multumeste cu prezentul, aspira la viitor. Sufletul omului, ca si trupul, trebuie mereu hranit. Faptele bune il haranesc, cele rele il otravesc. Sufletul nostru este ca o ceara in care se imprima toate feptele noastre, bune sau rele. De aceea trebuie sa avem grija ce facem deoarece unele rani nu pot fi inchise niciodata.

Omul are o singura certitudine: clipa. Dar este egoist, si in loc sa traiasca aceasta clipa, el aspira la vesnicie. Walt Whiteman afirma : Pendula arata clipa, dar cine arata vesnicia ? Omul poate fi vesnic daca are grija sa lase in urma lui cat mai multe lucruri bune. In acest fel isi asigura vesnicia.

Cioran afirma ca omul e cersetor de existenta. De fapt, el mai vrea si iubire. Dar nu cred ca o cerseste (cel putin nu intotdeauna). Persoanele cere cersesc iubire sunt acelea care mult timp au raspandit rautate, iar cand s-au saturat sa o mai faca, din plictiseala (sau intamplare), au descoperit iubirea. Dar fiind prea tarziu, nu au mai putut sa o aiba si acum trebuie sa se multumeasca doar ce cersirea ei. Lectia pe care o primesc ei este importanta : pana la urma, iubirea conteaza. Cred ca doar adolescentii viseaza cu adevarat. Viata care abunda in ei, ii indeamna la visare. Primul esec este spulberarea unui vis. Adultii. mai viseaza si ei, dar nu cu aceeasi intensitate. Ei fiind mai trecuti prin viata, stiu ca de multe ori, visele raman. vise. Si totusi. toata lumea viseaza. Este un lucru firesc. Toti visam la iubire, dar nu toti avem parte de ea. Dar si mai putini au parte de iubirea pe care si-o doresc. Acest lucru ...