Poezia (din gr. poiesis - "creatie") este o arta a limbajului care evoca imagini, sentimente si emotii, prin ritm si spontaneitate.
Din antichitate pana astazi s-au formulat diverse teorii cu privire la esenta, natura si continutul poeziei.
Conceptia potrivit careia continutul poeziei este indiferent, iar fundamentale sunt forma de prezentare (versuriel) si respectarea regulilor obisnuite, a dominat, cu mici variatii, pana la inceputul secolului al XIX -lea, cand se face simtita ideea (exprimata cu timiditate inca din Renastere) ca nu numai forma (versul, rima, ritmul etc.) este elementul definitoriu al poeziei, asa cum nici continutul nu confera, de unul singur, calitatea de poezie unei opere literare scrise in versuri.
In poezia moderna, esenta este data de renuntarea poetului la evenimentele exterioare, pentru a se concentra exclusiv asupra eului si muzicii interioare a versului. Poezia este invecinata cu muzica , iar functia de comunicare se realizeaza mai ales prin armonie, prin inlantuirea sunetelor, a imaginilor, capabile sa sugereze, sa evoce. Numerosi reprezentanti ai poeziei moderne demonstreaza ca e vorba de o percepere a realitatii sub alte raporturi decat cele obisnuite. Poezia este asadar expresia unei alte logici, logica poetica.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.