Eseu Povestea Lui Harap Alb

Basmul lui Ion Creanga este, asa cum s-a mai spus, un mic roman de aventuri desi, in linii generale, respecta schema arhetipala a basmului fantasctic popular. Inainte de alte considerente, schema cu omisiunile si inversiunile respective operate de autor, in functie de propria sa viziune, fapt care-i asigura, nu numai dinamismul, ci si originalitate distincta: Incalcare (Harap Alb, incalca sfaturile tatalui) Prejudicierea (Stapanul se substituie fiului de imparat) Punerea la incercari grele A doua functie a donatorului (Harap Alb este sfatuit din nou) A treia functie a donatorului (furnicile, albinele si acele nametenii ale pamantului: Flamanzila, Setila, Pasari-Lati-Lungila, Ochila, Gerila il ajuta pe Harap Alb) Solutia (Harap Alb se intoarce victorios) Demascarea (Spanului) Lupta (intre raufacator si erou) Victoria (raufacatorul este pedepsit) Remedierea (raufacatorul este recunoscut) Casatoria (eroul se casatoreste si se instaleaza imparat) Compared schema basmului, condensate numai la saptesprezece functii din cele treizeci si una ale arhetipului si analizandu-l in raport cu basmul popular, vom descoperi ca autorul a realizat, in contrast integrator cu basmul popular, cateva inovatii semnificative si definitorii, astfel, daca in planul simbolic al basmului fantastic popular, se petrec numai evenimente de natura fantastica, in basmul lui Creanga, acest plan va capata aspecte si semnificatii calitativ noi, mentinandu-se asa dupa cum se poate constata, schema tipica, stereotipa si in general, ceea ce este specific acestui tip de naratiune.

Ca o trasatura distincta, la Creanga, elementele fantastice apar in simbioza cu cele reale. De fapt, realul devine predominant in contactul cu fantasticul, asigurand astfel naratiunii o dinamica surprinzatoare si un pitoresc neasteptat. In realitate, inovatiile lui Creanga au, in structura basmului, un efect umoristic. Povestirea capata dintr-o data o puternica individualitate, personajele o puternica substanta de umanizare si de aici posibilitatea decantarii umorului, ca element compatibil cu structura personajelor si a semnificatiilor implicate de dubla lor ipostaza: personaje fantastice dar cu infatisare si manifestari de natura reala.

Si cum ajung, o data inta in bucluc in ograda, tussese, Harap Alb inainte si ceilalti in urma, care de care mai chipos si mai imbracat, de se taraiau atele si curgeau ogielele dupa dansii, parka era oastea lui Papuc Hogea-Hogegarul. Si atunci Harap Alb se infatiseaza inaintea imparatului Ros, spunandu-i de unde, cum, cine si pentru ce anume au venit. Imparatul i-a fost de-a mirarea vazand ca niste golani au asemenea indrazneala, de vin sa-i ceara fata, fie din partea oricui ar fi.

Spre deosebire de structura basmului fantastic popular, unde fantasticul isi mentine nealterata substanta, vom obserava, la Creanga, cateva mutatii in urma carora realul invadeaza zonele rezervate fantasticului. Aceasta inovatie are valoare de unicat in intreaga ...