Epopeea lui Ghilgames

Epopeea lui Ghilgames, prima capodopera a literaturii universale, depaseste cadrele unui poem eroic, cantand cu o rara intensitate lirica sentimentul unei devotate prietenii si aducand dramaticele momente ale cautarii vietii vesnice sau ale tainei 'lumii de dincolo'. Intalnim aici repetate atacuri si invective surprinzator de indraznete la adresa zeitatilor.

Iata pe scurt continutul acestei grandioase epopei ce ni s-a transmis in texte datand de la inceputul mileniului al treilea.

Ghilgames, suveranul din Uruk, este un erou, inalt, puternic, curajos si de o frumusete tulburatoare. Supusii sai se plang zeitei Istar ca ii sileste la munci istovitoare si ca sa-l domoleasca, zeita trimite pe pamant pe Enkidu, erou 'puternic ca un leu si ager ca un vultur'.

In cele din urma, Enkidu ajunge la Uruk si este hotarat sa lupte cu Ghilgames, insa acesta il invinge si cei doi devin cei mai buni prieteni. Impreuna merg sa lupte impotriva elamitilor, intorcandu-se incarcati de glorie. Dupa aceasta victorie, zeita Istar se indragosteste de preafrumosul Ghilgames si ii propune sa fie sotul ei, dar eroul refuza deoarece nu vrea sa aiba soarta nenorocita a celorlalti fosti amanti ai zeitei, si o insulta, utilizand comparatii de o uimitoare plasticitate :

'Ca o ruina esti, ce nu da adapost omului pe vreme rea,

Ca o usa dosnica esti, ce nu poate impiedica vantul si furtuna ;

Ca un palat esti, despuiat si jefuit de talhari.

Ca o cursa esti, ascunsa miseleste vederii ;

Ca o amuleta esti, ce nu e in stare sa-l apere pe om ;

Ca o sandala esti, ce roade piciorul drumetului!'