Epitaf Pentru Euridike Comentariu

Poezia se naste din viziune, din cunoastere, din filozofie si din sentiment. Viziunea blagiana este una atotcuprinzatoare, pusa sub semnul misterelor universale si animata de dorinta de a le spori prin interpretare proprie bazata pe sensibilitate.

In creatia sa, poetul trateaza o gama variata de teme, in care se straduieste sa cuprinda existentialul tocmai prin tainuire, prin erijarea in cel insarcinat cu pastrarea misterului elementelor care alcatuiesc Marele Tot, actiune ridicata la valoarea de misiune sacra.

De la aparitia primelor raze ale luminii blagiene pana la apusul astrului misterios, fiecare poem, fiecare farama a creatiei pare desprinsa din lumina creata in ziua dintai, din lumina aceea-nsetata adanc de viata (L. Blaga). Situata in volumul de maturitate Corabii cu cenusa, poezia Epitaf pentru Euridike reia un mit antic intr-o forma pesonala, fiind deopotriva o elegie (ipostaza sugerata si de titlu) si o ars poetica prin viziunea pe care o are Blaga asupra inspiratiei.

Pentru o intelegere mai apropiata de sensul dorit de autor a textului reamintim mitul elen: Euridike, sotia lui Orfeu, a fost salvata din Infern de acesta, dupa ce i-a induplecat pe zei prin cantecul sau si a promis ca nu o va privi inainte sa ajunga pe Pamant. Cuprins de indoiala, daca cea care il urmeaza este intr-adevar muza sa, el incalca juramantul, iar Euridike dispare ca o umbra, cade prada pentru eternitate taramului intunecat.

Poetul se transpune in ipostaza orfica, recreeaza mitul, se substituie zeului, devine protagonist al umanitatii in eterna drama divina.

Euridike reprezinta deopotriva sursa de inspiratie de factura erotica si fatala neimplinire pe acest plan, sau mai degraba o implinire abstracta, sublimata.

Rezultatul este o poezie a erosului transcendentalizat, exilat in Idee (D. Micu) prin filtrul Thanatosului in care este evidenta tristetea metafizica incurabila, tanjirea dupa lumea/ceva din lumea de dincolo.

Deoarece la Blaga poezia se naste din mister si forte antinomice, se poate afirma ca acesta este atat un imn al dorului de moarte, cat si o expresie a setei de viata. Cea pierduta pentru totdeuna pe taramul de dincolo de negura este vazuta tocmai ca singur triumf al vietii/asupra mortii si cetii, amintirea ei fiind suficienta petru a crea echivalentul poetic al vietii.

In opera lui Blaga, non-existenta insufla poetului ideea creatiei, o completeaza, nu i se opune.

Este valabila si interpretarea lui Maurice Blanchot referitoare la semnificatia nimfei Euridike. Ea este vazuta ca faptura subordonata ideii de cantec si de poet, predestinata sa traiasca in intunericul increatului. Tentativele de a o vedea, de a o scoate in lumina pe Euridice esueaza deoarece ea reprezinta ideea, cantecul si nu poate exista decat astfel. Ea potenteaza talentul lui Orfeu, dandu-I impulsul de a se exprima de a se defini ca artist, ea este masura dimensiunii lui creatoare, ea stabileste legatura misterioasa dintre Poet si Cantec: cand ...