Folclorul a fost intotdeauna pentru Eminescu un elemant fundamental in formarea si definirea personalitatii sale artistice. El a constituit in primul rand un izvor de inspiratie atat tematic, cat si artistic. Eminescu a fost un culegator de folclor, dovada a acestui lucru fiind manuscrisele lui in care s-au gasit un material folcloric bogat cuprinzand basme, proverbe, cantece epice si, mai ales, numeroase specii ale poeziei lirice. El nu a publicat o culegere populara, cum facuse Alecsandri, ci a cunoscut prin intermediul creatiei folclorice credintele, obiceiurile, precum si sistemele mijloacelor de realizare artistica elaborate prin veacuri si pastrate prin traditie orala.
Redescoperind creatia folclorica, marile ei teme si motive, revalorificand-o la nivelul limbajului si a structurii lirice, Eminescu este un romantic, ?nscriindu-se prin aceste preocupari in seria poetilor care se intorc la izvoarele literaturii.
Interesul pentru folclor se constata de la prima poezie publicata De-as avea. pana la capodopera creatiei eminesciene, Luceafarul. Poetul a apreciat folclorul pentru bogatia sentimentelor - Farmecul poeziei populare il gasesc in faptul ca ea este expresia cea mai scurta a simtamantului si a gandirii dar si prin faptul ca, o adevarata literatura, trainica. nu se poate intemeia decat pe graiul viu al poporului nostru propriu, pe traditiile, obiceiurile si istoria lui; pe geniul lui. Tinand de un anume curent literar caruia poetul i se incadreaza, in creatia eminesciana este prezentata o lume a mitului, a copilariei umanitatii vazuta ca o lume paradisiaca pierduta. Numeroasele poezii sunt expresii ale nostalgiei acestui paradis pierdut sau incercari de recuperare a acestei lumi a deplinei armonii cu universul. Din aceasta perspectiva creatia folclorica este, pentru Eminescu, o limba sfanta a naturii, a visarilor dulci si senine, un limbaj paradisiac apartinand universului mitic.
Redand valorarea prin propriul condei creatiei literare folclorice, Eminescu incearca o reintoarcere la paradisul pierdut al copilariei umanitatii, la limbajul mitului universal.
Exista astfel o asemanare de fond si forma lirica intre poeziile lui Ce te legeni, Revedere cu unele variante de doina pe aceasi tema, asemanare ce poate fi demonstrata textual. Prelucrarea artistica incadreaza temele creatiei populare in sfera meditatiei asupra conditei omului, asupra perisabilitatii destinului uman fata de perenitatea codrului, spatiu mitic in creatia eminesciana. Sau, in Ce te legeni, sentimentul vremelniciei este transpus in povestea codrului cuprins in ritmurile trecerii timpului. Aceste interpretari si prelucrari sunt insa in spiritul liricii traditionale, valorificat de Eminescu deoarece se potiveste propriei viziuni asupra lumii si destinului.
Poezia care cu cea mai fireasca infatisare poporana cuprinde cele mai inalte idei culte e fara indoiala Revedere (G. Calinescu). Elegia Revedere a aparut ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
