Două loturi

Nuvelele realiste a le lui Caragiale ilustreaza eroi ce se afla la limita dintre comic si tragic, asa cum se intampla si in opera literara Doua loturi.

Aceasta nuvela a fost inclusa in volumul Momente si schite (1901). Tema ei este drama omului obisnuit, care spera ca soarta s-ar putea schimba prin noroc. Fiind de mai mare intindere si cu actiune mai complicata decat o schita, nuvela are si un numar mai mare de personaje, cu o importanta diferita in derularea evenimentelor. Astfel exista: un personaj principal (Lefter Popescu), personaje secundare (domana Popescu, capitanul Pandele, comsarul Turtureanu, chivutele) si perosnajele episodice (seful lui Lefter Popescu, bancherul, cei doi sergenti). Lefter Popescu este personajul principal pentru ca participa la toate momentele actiunii si toate celelalte personaje actioneaza in functie de el. Este un mic functionar, un om obisnuit cu o viata modesta, starea lui sociala si materiala fiind evidentiate si prin numele Popescu si prin prenumele Lefter (termen argotic) care sugereaza saracia si destinul sau de om fara noroc la bani. Este un om obisnuit aflat intr-o situatatie neobisnuita.

Inca de la inceput acesta este prezentat prin miljloacele caracterizarii indirecte, prin intermediul numelui, comportamentului, limbajului si al relatiilor cu celelalte personaje.

Cu putin timp in urma, domnul Popescu cumparase doua bilete de loterie, cu bani imprumutati de la capitanul Pandele din superstitie. La cumpararea biletelor Lefter e neincrezator in norocul lui: Ti-ai gasit! eu si noroc! (autocaracterizare). Dupa extragere, capitanul ii da vestea ca a castigat. Dar Lefter pierduse biletele pe care le cauta disperat prin casa. Se inveseleste brusc cand isi aduce aminte ca le pusese intr-o jacheta cenusie. Cand afla ca sotia sa daduse haina unor chivute, in schimbul unor farfurii de portelan, enervat, le sparge. Pleaca impreuna cu Pandele si Turtureanu in mahalaua Farfuragiilor, ca sa recupereze biletele de la chivute. Devine impulsiv si violent cu acestea, pe Taca o si loveste. Isi pierde definitiv controlul si ii spune: . te omor, ma-ntelegi? te omor!. La berarie se simte foarte deprimat cand afla din gazeta stirea ca in sase luni banii vor intra in fondurile loteriilor. Se intalneste si cu seful sau, care il credea bolnav si care ii cere, sa vina imediat la serviciu. A doua zi, in sertarul biroului sau, gaseste, in dosarul afacerii Goldstein biletele. Gasirea lor ii da o stare de extaz si fericire deplina, considerandu-se cel mai norocos om de pe pamant: Toti zeii, toti mor, numai norocul traieste si va trai alaturi cu vremea, nemuritoare ca si el. Isi depune si demisia, care contine o ironie subtila, si se semneaza Poppescu semn ca a devenit o alta persoana, bogata si puternica. La banca afla ca nu a castigat nimic, pentru ca seriile biletelor erau inversate. Se prabuseste psihic, face o criza de isterie, alunecand in dementa: ajunge sa se bata cu palmele peste ochi si cu pumnii in ...