Divina comedie

Dante Alighieri (1265-1321) este unul dintre cei mai mari poeti renascentisti. Poemul este o sinteza a culturii medievale. Ca forma, poemul este o viziune religioasa, mistica si puternic realista.

Arhitectura externa a poemului este formata pe cifra 3 - asociata Sf. Treimi - si pe multiplul sau 9. Poemul este compus din 3 cantice, fiecare avand cate 33 de canturi, plus cantul introductiv, avand in total 100 de canturi (multiplu de 10 - cifra perfectiunii). Strofele sunt de trei versuri (tertina) si fiecare cantica se termina cu acelasi cuvant: stele. Si in arhitectura interna poemul este simetric: lumile de dincolo sunt trei, Infernul este impartit in 9 regiuni, a opta are 10 vai, muntele Purgatoriului are 9 terase, iar paradisul este impartit in 9 cercuri, iar la sfarsit - Empireul, ajungandu-se la cifra perfecta. In apectul sau exterior Divina Comedie este un poem alegorico-didactic, descriind drumul sufletului poetului si al intregii lumi spre mantuire. In mare parte Dante s-a inspirat din traditia populara, dar fara sa fi avut, din aceasta literatura, un model.

Subiectul poemului este o viziune a lumii de dincolo, o calatorie imaginara de sapte zile a poetului in Infern, Purgatoriu si Paradis; fiecare dintre aceste etape formeaza cele trei parti care compun poemul.

In aceasta calatorie Dante este condus, succesiv, de poetul sau clasic preferat Vergiliu (simbolul ratiunii), de iubita sa Beatrice (simbol al gratiei divine) si de Sfantul Bernard.

In Infern poetul si calauza sa vad supusi caznelor celor mai cumplite pe cei care in viata au facut pacate mai grele, sau mai putin grele, si pentru fiecare categorie Dante imagineaza cele mai fantastice pedepse: violentii sunt scufundati intr-un fluviu clocotit de sange, iar lingusitorii intr-un lac de scarna; ipocritii sunt striviti sub mantiile lor de plumb, iar sinucigasii sunt transformati in copaci desfrunziti; ereticii sunt inchisi in sicrie incinse de flacari, hotii sunt incolaciti de viermi veninosi. Infernul este imparatia raului, a urii, a violentei, a revoltei si a deznadejdii. Sunt prezente aici figuri din mitologia antica; dar marea majoritate sunt personaje din istoria medievala mai ales a Italiei.

Purgatoriul este imginat ca un munte inalt si abrupt in care domina bucuria celor de aici, libertatea de a putea alege intre bine si rau. Purgatoriul este o lume a caintei si penitentei, o lume de melancolie, reculegere si pace. Pe branele muntelui, Dante si Vergiliu intalnesc pe cei invinuiti de cele sapte pacate capitale (orgoliul, mania, invidia, trandavia, zgarcenia, lacomia si desfraul) pedepsiti cu caznele ce-i vor indrepta: orgoliosii trebuie sa poarte mereu poveri enorme, invidiosii au ploapele cusute, trandavii sunt siliti sa alerge intruna. Poezia Purgatoriului este poezia umilintei si a iubirii fraterne, a amintirilor melancolice si a sentimentului prieteniei care leaga sufletele si a ascensiunii spiritului spre Binele care aduce reconfortarea. In canturile XVI ...