Despre viața și opera lui Ion Luca Caragiale

Bunicii insotisera la Bucuresti curtea lui Caragea-Voda, personalitate controversata a istoriei muntene de la inceputul secolui trecut in timpul careia romanii au suportat flagelulciumei, dar au descoperit si mirajul artei dramatece, prin initiativa ficei domnitorului, domnita Ralu, ce inaugureaza un teatru, la Cismeaua Rosie. Dupa mazilarea domnului fanariot, bunicii scriitorului roman raman in Muntenia, stabilindu-se in Bucuresti, Luca, Costache si Iorgu, cei trei baieti ai familiei se dedica teatrului descoperind secretele acestei arte ca actori, organizatori de trupe teatrale si ca dramaturgi. Luca, cel mai mare dintre fratii Caragiale, se desprinde de mirajul scenei si devine secretarul mosiei Margineni, de langa Ploiesti, intemeind impreuna cu Elena Caraboa o familie, unde se vor naste cei doi copii: Ion si Elena. Fiul lui Luca si al Elenei Caraboa s-a nascut in anul 1852 si este inconjurat, in primi ani de viata, de dragostea mamei si ocrotirea severa a tatalui Ion Luca urmeaza scoala din Ploiesti asa cum singur marturiseste: . mi-am facut instructiunea cu slova popeasca si am tras clopotele cu dragoste. Dupa acest debut de viata scolara cu popa Marinica si dascalul Haralambie, Ion este inscris la scoala domneasca, pastrand in memorie figurile dascalilor sai, pe care ii imortaliza in opera sa viitoare. Despre Basile Dragosescu, fostul elev noteaza cu pioasa amintire: sa-i dea Dumnezeu odihna bravului nostru dascal, neuitatului meu, domnul Basile Dragosescu! . In trei ani m-a invatat, cu litere strabune, romaneasca toata cata o stiu pana in ziua de azi, ca mai mult dupa el, nici n-am avut unde invata; si tare-mi prinde bine! Cum n-am fost bun la nimic, ce ma faceam, daca nici atata nu stiam, barem romaneste? Performantele scolare la limba romana, latina si franceza anunta talentul literar al celui ce va completa stralucita configuratie a marilor nostri clasici din a doua jumatate al secolului trecut: eu, inca de mic, am mare tragere de inima pentru alta cariera. pentru literatura, si voi fi avut noroc a fi inzestrat cu catusi de putin talent mi-as da osteneala sa covarsescs prin munca si rabdare de mestesug cinstit lipsa de inzestrare. Ploiestiul copilariei si adolescentei lui I. L. Caragiale este evocat de nenumarate ori in creatia sa, in accente ironice si sarcastice (ca de exemmplu in Grand Hotel Victoria Romana, unde reliefeaza trasaturile aspre, violente, agresive specifice oraselor de provincie ale Munteniei) precum si in accente nostalgice, ce ilustreaza atmosfera patriarhala, domestica, a vietii locuitorilor. Un astfel de tablou al copilariei est descris in schita memorialisticaCaut acasa (*1899): . incepe sa mi se ridice la departata zare fata morgana. Iat-o cat e de luminoasa! Bun si neuitat adopost! E casa lui Hagi IIlie, lumanarul de la Sf. Gheorghe din Ploiesti, unde am stat atata vreme cu chirie pana sa-mi completez studiile si sa-mi obtin diploma de patru clase primare la scoala domneasca. Cu cat mijesc ochii mai tare cu atata batrana mea prietena apare mai ...