De vorbă cu destinul

Ce faci domnule Destin? Iti multumesc pentru secunda de adevar din care imi dai sa respir. lasa-ma doar pentru o zi sa-ti fiu confidenta. Ajuta-ma sa strapung aparentele si sa descopar ce se ascunde in spatele cuvintelor. Sa le storc esenta si sa plutesc in miezul lor. Sa le desfac fiecare fibra pe care apoi sa o modelez si sa-I dau apoi o noua directie. Ma impiedic adesea in vorbe goale in timp ce esentialul este devorat de ignoranta. Nu ma lasa sa ridic la rangul de cuvant orice adunatura de silabe. Da-mi sa beau din licoarea intelepciunii. Sunt atat de insetata dupa cunoastere. Lasa-ma sa-I sorb zilnic din vigoare pana voi ajunge la saturatie. Intinde-mi viitorul in portii de cate o zi fara sa-I deslusesc toate enigmele. Lasa-ma sa-mi descopar singur raspunsul la intrebarile ce-mi insotesc drumul spre adevarul suprem.

Iti cer un singur lucru. Vreau sa ma ajuti doar in cucerirea interiorului. Acesta se naruie sub greutatea unor fantasme ce I-au fisurat puritatea si l-au transformat intr-un trecut colbuit de amintiri dureroase. Ii simt pulsul, simt cum sperantele sunt gata sa tasneasca si sa se transforme in dorinte mistuitoare sub focul optimismului adolescentin. As vrea sa-mi ating launtricul, sa-I dau forma unui zambet si sa-I soptesc cu blandete: Nu-ti fie teama! Suntem una si impreuna vom castiga lupta impotriva necunoscutului.

Domnule Destin, de ce esti imbracat in alb si negru? De ce ma privesti atat e fioros in timp ce chipul iti exprima blandete? Te admir si te dispretuiesc in acelasi timp. Imi soptesti sa am incredere dar totusi sunt prevazatoare. De ce-mi trezesti atatea sentimente contradictorii? Ma obligi sa aleg intre luciditate si nebunie. Nu vreau sa fac compromisuri nici macar pentru tine. Nu-mi cedre sa aleg intre bine si rau pentru ca am nevoie de amandoua. Inca nu ai aflat de existenta culorii gri? Toti cei cei au ales supravietuirea au adoptat-o in gandire si practica. De ce vrei ca eu sa fiu altfel? Un singur om nu poate schimba lumea. Nu-mi cere sa fiu eu martirul ridicat la rangul de erou doar pentru ca a indraznit sa te infrunte.

Ia-ma de mana! Lasa-ma sa-mi odihnesc gandurile-n palma ta. Sa-ti simt mangaierea si acceptarea. Frica dispare invaluita in curiozitate. Caldura mea a reusit sa-ti strapunga ghiata din priviri si sa te transforme in muritor. Esti in puterea mea insa iti simt superioritatea. Intelepciunea ma depaseste si mi-e teama sa nu ma inec in prea multa profunzime. Descopera-mi adevarul doar atunci cand esti convins ca-l merit. Ofera-mi putin si lasa-ma sa-mi castig singura dreptul la calitate. Cand ma voi ridica prea sus umileste-ma daruindu-mi un alt ideal pentru care sa sufar si sa lupt. Nu vreau sa-mi putrezeasca simturile in prea multa fericire. Da-mi zilnic portia de suferinta care sa ma purifice si alaturi de care plangand sa mai urc o treapta.

Ai ramas acelasi domnule Destin! Hoinarul incarcat cu surprize si obstacole. Iti cer acum sa ma eliberezi de povoara unui viitor prestabilit. Lasa-ma sa-mi desenez singura drumul pe care ...