Dan căpitan de plai - caracterizarea lui Dan

Vasile Alecsandri a fost cel mai important poet roman de pana la Eminescu, insusi acesta din urma numindu-l rege al poeziei, vesnic tanar si ferice . Ca si ceilalti scriitori pasoptisti, o preocupare permanenta a bardului de la Mircesti a constituit-o istoria neamului.

Poemul eroic Dan, capitan de plai publicat in 1875 in revista Convorbiri literare este o mare biruinta literara a poetului, un stralucit epos legendar, in care se imbina cu inegalabila arta istoria cu folclorul, realitatea cu fantasticul, (G. C. Nicolescu). Inspirandu-se dintr-un cantecel popular pus ca moto, V. Alecsandri infatiseaza o pagina de glorie din lupta stramosilor nostri pentru libertate nationala. Faptele povestite se petrec in secolul al XVI-lea, in Moldova, dupa moartea lui Stefan cel Mare, cand moldovenii au de infruntat o noua navalire a tatarilor cotropitori.

Titlul este alcatuit din substantivul propriu Dan , caruia i se alatura o apozitie dezvoltata capitan de plai , semnificand ocupatia si conditia sociala a personajului : ostean care sta de paza la hotarele tarii.

Dan este un personaj principal, pozitiv, devenit un simbol al frumusetii morale a poporului roman si imaginar, deoarece nu figureaza in niciunul din documentele istorice ale vremii, fiind o plasmuire a imaginatiei poporului.

Pe parcursul intregului poem, V. Alecsandri ii realizeaza lui Dan un impresionant portret fizic si moral, de o complexitate uluitoare, in care trasaturile caracteristice sunt ale unui erou popular legendar. Autorul ii lumineaza figura din mai multe unghiuri, infatisandu-ne omul, luptatorul (un mare patriot) si uriasul (ipostaza legendara). Unele trasaturi caracteristice sunt prezentate direct de catre autor, de catre personajele operei sau chiar de personajul insusi; alte insusiri sunt reliefate indirect, prin faptele savarsite, prin conditia si prin framantarile sufletesti ale eroului. La aceste procedee se adauga incadrarea personajului in mediul in care traieste si limbajul sau.

Trasatura de caracter fundamentala a personajului este puternicul sentiment de dragoste de tara, pana la sacrificiul suprem. Poemul incepe printr-o descriere directa, in care batranul Dan (a implinit un veac de existenta), fost ostean in armata lui Stefan cel Mare, este prezentat ca un om solitar, traind retras in munti si venind parca dincolo de timp, din eternitate : Batranul Dan traieste ca soimul singuratic/ In pestera de stanca, pe-un munte paduratic/ vechi pustnic, ramas din timpul sau afara / Ca pe un gol de munte o stanca solitara. Fire meditativa, eroul asociaza cu tristete apusul soarelui cu batranetea Asa si el apus-au din zile mari si bune . Dan se gandeste la trecerea nemiloasa a timpului, dar perspectiva mortii nu-l inspaimanta. Regretul pentru anii gloriosi ai tineretii si nu teama de moarte sunt exprimate de erou prin interogatii retorice si printr-un limbaj exclamativ, metaforic, deosebit de expresiv. Timpul rece apasa umarul meu / Si, cat ...