Costache Negruzzi

Negrusestii, cu numele italienizat ulterior in Negruzzi, dupa un procedeu pe care-l va folosi si Vasile Alecsandri, erau de provenienta probabil razateaca, deoarece intiiul inaintas, Ianache, caruia i s-a dat porecla Negrut, dupa culoarea obrazului, mostenita in familie, nu apare cu vreun rang cit de mic de boierie in actele cunoscute si a trebuit sa i se nascoceasca o legatura cu marele logofat Neniul din 1661 si Gavrilas Neniu, vtori logofat in 1667 sub Alexandru Ilias. Nu stim nimic nici despre Grigore Negrut, urmasul lui Ianache si strabunul scriitorului, care apucase numai pe Vasile Negrut, bunicul pomenit si intr-o carte de judecata, cu minastirea Ocnei, din 28 octombrie 1811, pentru mosia Sarauti. Om cuprins, capitanul Vasile s-a isurat cu fata unui razes din tinutul Putnei si stabilinduse in podgoriile Odobestilor, la Patesti, a avut patru baieti si doua fete. De la socrul sau, Toma Stamatin, vecini de mosie cu Vasile Negrut, paharnicul C. Sion, autorul Arbondologiei Moldovei, stia ca Vasile incuviintase ca doi din fiii sai, Dinu si Gheorghe, sa fie crescuti de boierul Constantin Bals Ciuntu, la mosia Trifesti, ca ceraci. Dati in grija vatafului de curte, Dinu ar fi rinduit cafegiu, iar Gheorghe sufragiu, pina ce in citiva ani Dinu ajunse la treapta de logofat de casa. In 1807 Dinu se casatorea cu Sofia Hermeziu, fiica logofatului Iancu Hermeziu, inzestrata cu mosia Trifestii-Vechi de linga Prut. Acolo s-a nascut, dupa toate ipotezele, in 1808, Constantin, unicul fiu al lui Dinu Negrut si al Sofiei Hermeziu, moarta nu peste multa vreme. Dinu n-a depasit treapta de paharnic dobindita in 1818 sub Scarlat Callimachi si a murit la 19 aprilie 1826 in Iasi unde-si cumparase o casa, in mahalau Calicilor. In testamentul sau din 30 ianuarie 1822, logofatul Constantin Bals numise pe paharnicul Dinu si pe serdarul Gheorghe Negrut epitropi ai copiilor sai, pentru ca-i purtase toate socotelele si pricinile casei, dindu-le celui dintii 3.000, iar celui de al doilea 2.000 de lei. Dinu Negruzzi ar fi fost om cu dragoste de carte, "nu iesia nici un calendar care sa nu-l aiba el intii, nici o carte bisericeasca care sa n-o cumpere, nici o traductie care sa nu puna sa i-o prescrie". Poseda la Iasi intr-o lada din corridor, Vetile sfintilor din toata lunile, Moartea lui Avel de Salomon Gessner, in traducerea lui Alecu Belidiman, Numa Pompilie, al doilea crai al Romei, de cavalerul de Florian, in versiunea aceluiasi, Patimile si moartea a domnului si iintuitorului nostru Is. Hs. , de Klopstock, in traducerea lui Vasile Aaron, istoria lui Arghir si a preafrumoasei Elena, de Ion Barac, Istoria pentru inceputul romanilor in Dacia, de Petru Maior, Floarea darurilor, Intimplarile razboiului frantozilor si intoarcerea lor de la Moscova, tradusa din germana de Alexie Lazaru (Buda, 1814), Talmudul, letopisetul lui Nicolaie Costin, cavalerii lebedei (Les chevaliers du Cygne, ou la cour de Charlemagne, 1745, de M me de Genlis), Inconjurarea cetatii Rosela (Le siege de la Rochella ou le malbeur de la conscience, 1808, de M me de Gelinis), Lentor, tragedie in versuri, tradusa de Alecu Beldiman, Sapor de Regnard, in versiunea aceluiasi Matilda (Mathilde ou memories tires de l'histoire des croisades, 1805, de M me Cottin), versiunea Conachi, in manuscris , Manon Lescaut, de abatele Prevost, versiunea Beldiman, Tarlo sau strainii in Elvetia, traducere de acelasi, Zelmis si Elvira, Cugetarile lui Oxenstiern, noul Erotocrit al lui Dionisie Fotino, la care prenumerase in 1818 etc.