In primele opt versuri asistam la o meditatie pe tema adevararului subiectiv ca Dragostea-i unica vecie data noua. Astfel in absenta eroului el devine fragil, se vestejeste in noi ca floarea-n glastra. Existenta efemera e sugerata prin simboluri care exprima trecerea, spatiului inchis, incremenirea, sterilitatea: piericiunea noastra. Comparatiile sunt de natura vegetala si animala. Intregul fragment se organizeaza in jurul a doi termeni fundamentali: timpul si iubirea.
A doua parte a sonetului ne introduce in planul unei situatii concrete. Domeniul de referinta e altul, iubirea capata dimensiunile sacrului. Incidentul despartirii nu poate distruge ardoarea sentimentului dragostei. Chemarea iubitei e comparata cu scoaterea din moarte a - Lazar la auzul vorbelor lui Isus: Ca Lazar la auzul duioaselor porunci, / Oricind si ori de unde ma vei striga pe nume, / Chiar da-as zacea in groapa cu lespedea pe mine, / Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine. ...
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.