Termenul substantiv provine din latinescul substantivum, prin care se numea substanta, adica obiectul. Ca si orice clasa gramaticala de cuvinte, substantivul poseda o serie de caracteristici si categorii gramaticale.
3. declinari decl. I include substantivele terminate in a: mama, casa, candela, viata decl. II include substantivele terminate in e si denumirile yilelor saptaminii: parinte, daruire, tristete, luni vineri decl. III include toate celelalte substantive: suflet, cintec, vers, simbol Categoriile gramaticale ale substantivului 1. Genul masculin feminin neutru fiinte de sex barbatesc: fiinte de sex feminin: singular-masculine un prunc, niste prunci o zeitate, doua zeitati plural-feminine un parinte, niste parinti o sora, doua surori un brat, doua braturi Epicene=substantivele ce poseda o singura forma pentru genul masculin si feminin: tintar, cocostirc, viespe Mobile=substantive cu forme speciale pentru fiecare gen: bunel, bunica, profesor, profesoara 2. Numarul substantivului indica cantitatea sau numarul de obiecte, persoane etc.
singular (sg. ) plural (pl.) un singur lucru sau fiinta mai multe lucruri sau fiinte dor, aripa, miel doruri, aripi, miei ! Substantivele defective de numar au ori numai numarul singular, ori numai numarul plural singular: dragoste, sete, cinste, aur-categoria singularia-tantum plural: ochelari, rinichi-categoria pluralia-tantum ! Substantivele colective denumesc o totalitate de obiecte. Acestea pot avea: 1) forma de singular cu inteles de plural: popor, stol, bradet, grup 2) forma de singular: studentime, omenire, nobilime 3) forme multiple de plural: a) vremi-vremuri-acelasi inteles b) cap, capi, capete, capuri corn-coarne, corni, cornuri-inteles diferit ...
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.