Caracterizarea Lui Tudor Șoimaru

Mihail Sadoveanu, Stefan cel Mare al literaturii noastre (Geo Bogza) este autorul romanului Neamul Soimarestilor (1915). Tema acestuia o constituie evocarea luptei taranilor razesi den Moldova la inceputul secolului al XVII-lea, impotriva boierimii lacome si mincinoase.

Personajul principal, central, pozitiv este Tudor Soimaru, urmasul unei familii de razesi, tatal Ionascu si mama Anisia, din satul Soimaresti de pe valea Rautului, din tinutul Orheiului. El este un personaj creat de imaginatia scriitorului, reprezentantul tipic al razesului, exponentul idealurilor de libertate si dreptate ale neamului sau de razesi. Tudor este prezentat ca un personaj in evolutie, surprins in actiune, erou care se transforma, o figura memorabila i jurul careia se concentreaza atentia scriitorului si a cititorului. Pentru realizarea portretului complex al personajului Sadoveanu foloseste toate procedeele cunoscute, caracterizare directa, dar mai ales indirecta, valoare deosebita avand actiunile eroului si analiza psihologica.

Portretul fizic al eroului este schitat sumar, direct, prin descriere, pe cand portretul moral se dezvaluie treptat, mai ales in mod indirect, urmarind faptele acestuia, atitudinile, starile sufletesti, relatiile cu alti eroi, in cele doua ipostaze ale sale carora le corespund doua nume: Instrainatul si Justitiarul.

Capitolul al XIII-lea evoca intalnirea emotionanta, dar si dureroasa cu satul natal. Revenind in Soimaresti si cunoscand amaraciunile razesilor, el incepe sa se transforme dintr-un ostean fara tara intr-un razes care prinde radacini, care devine exponent al taranilor, un Justitiar, infaptuitorul sfintei dreptati.

Capabil de trairi sufletesti intense, Tudor, plin de emotie, se destainuieste prietenilor sai: -Fratilor, zise el, acesta-i satul meu! . La replica lui Cantemir E un sat ca oricare altul! . Tudor a raspuns simplu, dar mandru si convingator: Se poate, dar acesta-i al meu si nu l-am vazut de 20 de ani! Dupa ce e recunoscut de unchiul Mihu, e primit cu bucurie de neamurile sale si imbratisat incat isi simti pieptul infierbantat de o caldura necunoscuta. Scena sugereaza sfarsitul pribegiei lui Tudor si intoarcerea printre ai sai. E momentul ca osteanul pana atunci fara tara sa devina un flacau adevarat al neamului si sa-si puna bratul otelit in slujba acestuia. Mos Mihu il duce in mod firesc in cimitir la mormantul lui Ionascu ucis miseleste de boierul Stroie Orheianu, urmarind sa trezeasca in sufletul lui Tudor manie si ura la adresa celui care i-a ucis tatal. Echilibrul sufletesc al eroului este pus la grea incercare cand batranul Mihu ii dezvaluie numele ucigasului: boierul cel mare de la Murgeni, Stroie Orheianu. Tudor ramase ca fulgerat, cu ochii rotunziti, infricosati de groaza launtrica. Din acest moment un conflict dureros va sfasia sufletul eroului care, o vreme, nu va fi in stare sa aleaga intre dragoste si datorie. Purtarea Magdei din Polonia ii zdrobeste inima si marcheaza ...